învăţătură şi înţelepciune

Poezie

Fost-a întâi Cuvântul
sau a fost Iubirea,
Dumnezeu şi cântul
or nemărginirea?
Neştiută-i calea omului prin viaţă,
cântecul şi jalea astea mi-l învaţă...
Rugându-mă încet
la Marele Înţelept răzvrătitor în cuget
port iubirea-n piept!

poezie de Constantin Zăvoianu
Adăugat de Constantin Zăvoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rumoare

Unii-s suspecţi
Că ar fi deştepţi
Sau chiar înţelepţi
Alţii-s suspectaţi
C-ar fi învăţaţi
Printre remarcaţi
Iar alţii mai breji
Cică ar fi treji
Dintre cei viteji.

poezie de David Boia (1 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţarea limbilor străine

Un înţelept a spus cândva,
Nu chiar exact, dar cam aşa:
Cu orice limbă nouă-nveţi,
Dezlegi un spirit şi-l dezgheţi,
Şi ca-n poveşti cu Moş Crăciun,
Te naşti din nou, mereu mai bun.

poezie de George Budoi din Poezii (15 decembrie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte de învăţătură

Cuvinte de învăţătură
Am scris celor ce rămân,
Să facă lumea mai bună
Pe pământul meu străbun.

O lume mai înţeleaptă,
Fără oameni necăjiţi.
Cu o viziune dreaptă,
Cu ani frumoşi, fericiţi.

Tot ce-i român să grăiască
În limba neamului străbun.
În lume să răspândească
Mândria de a fi român.

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei fi omul înţelept

Nu lăsa timpul să treacă
Fără să înveţi ceva!
Având minte înţeleaptă,
Mai mult te vei înălţa.

Altfel, vei avea o viaţă
Care duce în amurg.
Nu vei putea face faţă
Greutăţilor ce curg.

Cu multă învăţătură,
În viaţă vei prospera.
Vei păşi în lumea bună,
Mult timp te vei bucura.

Vei putea intra în lume
Fără să ai remuşcări.
Din nume îţi faci renume,
Vei deschide multe zări.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (4 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelepţii nu dau răspunsuri

vindecă întrebările
tratează clipele cu infinit
dau suflet cuvintelor
le dăruiesc înaltul
prin rugăciune şi meditaţie
se contopesc cu universul
şi se acceptă

învaţă mai întâi să trăiască
şi abia apoi dăruiesc iubirea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 140

Nu fi doar crudă, ci şi înţeleaptă
Şi nu-mi dispreţui răbdarea mută;
Fiindcă tristeţea mea abia aşteaptă
Să spună-n vorbe jalea ei cea cruntă.
Aş vrea să te învăţ să fii deşteaptă
Şi să mă minţi, chiar de nu simţi iubire,
Că cei bolnavi, ce moartea o aşteaptă
Vor să audă doar de lecuire.
Căci te-aş putea bârfi, Doamne fereşte,
Înnebunit de-atâta disperare;
În lumea asta care se-nrăieşte
Smintiţii cred în gurile flecare.

De-aceea, ca să nu fii terfelită,
Priveşte drept când inima-ţi palpită.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima bucurie

Prima bucurie
Mi-a fost tristă.
Fluturele prins în palmă
a uitat să mai zboare şi...
a uitat să trăiască
Întâiul fluture era de lumină.
Ar fi trebuit să-l păstrez,
să nu-l prind.
Târziu,
am învăţat
cum se poate pierde
câştigand.
O fi vreo bucurie
bună la ceva,
înţelepciunea?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul mamei

"O mamă bună preţuieşte cât o sută de profesori."
Herbart

Când eram copil la tata
Aşa mic şi mai gingaş
Tânăr când eram la mama
Aşa ca un copilaş

Ea mă învăţa ce este bine,
deseori sfaturi îmi da:
"Păstrează-mi învăţătura
Nicidecum n-o lepăda.

Păzeşte a mele spuse
Pentru fericit a fi
În inimă să-ţi rămână
Ele viaţa-ţi vor lungi.

Dobândeşte înţelepciune,
Priceperea este-n ea

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea cea mai dreaptă

Eu l-am chemat pe Dumnezeu, nu sfinţii,
E-adevărat că ei au rolul lor,
Dar dau crezare inimii, nu minţii,
Ce-mi spune care-i drumul mai uşor

Am învăţat din viaţă-n totdeauna,
S-o iau pe scurtătură, e mai drept,
Să fac ce simt şi nu ce spune lumea,
Aşa îmi pare mie înţelept

Poate greşesc sau poate că mai supăr,
Dar ştiu că EL, de-acolo, va ierta
Atâta timp cât de iubire sufăr,
Ce-i calea Lui va fi şi calea mea

Aşa că eu te rog, ascultă Doamne,
Şi iartă-mă că trec pe lângă sfinţi,
Dar ocolişul parcă mă adoarme,
Eu ştiu că asta vrei şi Tu consimţi

poezie de Adi Conţu (21 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!