învinovăţire

De ce?

De ce s-ascult
şi să dau vina
pe clipă... haina
ce-o ştiu de demult?

poezie de Ioan Raţiu din Din vina clipei (22 martie 1993)
Adăugat de Ioan Raţiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi dezleg cordonul chimonoului;
Stau nefardată în faţa ferestrei necruţătoare.
Dacă, neruşinat, juponul meu se va ridica,
O să dau vina pe vântul ştrengar de primăvară!

Coboară noaptea...
Dezleg şi-mi las părul mătăsos să-alunece pe umeri,
În vreme ce-mi desfac coapsele deasupra iubitului.
Spune-mi, există vreo parte din mine care nu merită iubită?

poezie de Tzu Yeh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tacerea

Tacerea uneori e arma ta secreta,
Pare ca ai optiuni, atunci te rog alege,
Eu nu vreau sa le am, asa o eticheta
Nu vreau sa port in suflet, iubirea ta mi-e lege.

Este o nedreptate durerea ce imparti,
Puteam fi mult mai bine, dar uite ce-ai ales,
Tacere pe luni seara, tacere si pe marti,
Motivul tau, spun sincer, eu nu l-am inteles.

Nu mi-ai raspuns aseara, dar astazi nu-ti mai scriu,
Tu dai vina pe mine, n-o spui dar mi-o transmiti,
Nu vrei sa-mi fii iubita? Eu stiu ce-am vrut sa fiu,
Alegi sa fim straini si nicidecum iubiti.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laura mi-a dat

un sărut şi de atunci
îmi vine să lovesc cuţitul
de piatră să văd scântei
cum sar nebune
simt că mă simt fericit
de parcă m-ar iubi
cu adevărat mă păcălesc
dar aş vrea s-o ademenesc
să-i sucesc minţile
să mă iubească pasional
voi folosi vrăjile din cărţile vechi
nu dau vina pe sărut
însă el a fost un accelerator
de sentimente ascunse

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rânduiala lui Dumnezeu...

De câteva zile cobor în
mine
doar seara
şi caut
un anume lucru
pe care poate că nici
nu l-am avut sau poate
l-am pus undeva
pentru a- mi aduce aminte de cel care am fost...

şi ce trist...

uneori nu mănânc
nu beau şi nici
nu mai vorbesc cu Dumnezeu
ştiu că dincolo de mine
e cimitirul în care
se odihneşte tata
plictisit şi el de-atâta aşteptare...
uneori trec pe lângă el

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (ianuarie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu

Când v-am rugat să-i ocrotim,
Când v-am rugat a nu-i uita,
N-aţi auzit şi mi-aţi răspuns
Că-i o problemă foarte grea.

Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.

Şi-acum de ce vă bucuraţi
De arta celor ce-au murit,
Când voi i-aţi condamnat pe ei
La trai pe muchie de cuţit?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea

viata acum mi se pare
o flacara ucigatoare
te manii cand e insuficient ceea ce primesti
pe altii dai vina, dar nu te gandesti
ca ai fi putut nici atat sa nu ai
ca trebuie din cand in cat sa mai si dai
pe altii sa-i faci si tu fericiti
fara sa ii faci sa se simta mintiti
dar nu poti... asta-i firea omeneasca
parca din pamant a fost scoasa!?

poezie de Raluca Rusoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un viscol

acasă din cocaină atât
de emoţionant încât
simţeam lacrimile că îngheaţă
drogul ne dă puteri
şi aveam impresia unui contact
cu divinul. da
asta era
puteam să ajungem la nirvana
fac un graffiti pe peretele
biroului şefului şi nu înţeleg
de ce nimeni nu-l apreciază
viscolul bate în nas
iluzia puterii ne trimite
la bar pentru bere amstel
un coleg a ajuns un icar
prăbuşit pe stradă dau vina
pe viscolul din cocaină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea-i măsura

Este-întru totul adevărat că-i altfel, că-i straniu trupul meu,
Dar a mă-învinovăţi pe mine-înseamnă-a-l învinovăţi pe Dumnezeu;
Dacă-aş putea să mă creez eu însumi iarăşi, într-o formă nouă,
N-aş rata momentul de-a mă face plăcut, de bună seamă, vouă.

Iar dacă-aş putea cu braţele atinge polii lumiii
Sau strânge oceanul larg în palma mea întinsă,
Aş fi judecat după suflet, nu după forma humii;
Mintea-i măsura-n care-i fiinţa omului cuprinsă.

poezie de Joseph Merrick, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!