Poezii despre Alexandru și timp
poezii despre Alexandru și timp.
Zile și morți
Te miri unde se află ochiul,
noi suntem lacrimile lui
risipă de sare,
risipă de apă.
de fier e risipă în cuie.
Vom spânzura de vederea noastră
stele gemânde,
nodul gordian nu-l vom tăia
ca și cum Alexandru Macedon, încă viu
ar fi în fața falangei!
Vom trozni între unghii, pietrele,
ca pe niște păduchi ai munților,
clipind, face-vom ca întunericul
să se zdrobească de atâta vedere!
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârșitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La multi ani, Maria
Pentru tine azi, Maria,
Tot ce e mai bun pe lume,
Te cuprindă bucuria,
Si fii mândră de-al tău nume.
Să fii bună si umilă,
Să reversi în jur balsam
- Tu, a Lui Isus copilă -
Tot mai mult din an în an.
Să fii sare pe pământ
Si lumină pe cărare,
Să fii sfântă în Cel Sfânt,
Să fii binecuvântare.
Să ai dragoste si pace
Să fii semenilor "dar",
Iar Isus să te îmbrace
Zilnic în măretu-I Har!
[...] Citește tot
poezie de Marius Alexandru din Scaldati in Susurul Bland al Harului (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica Unire pentru România Mare
Istoria de vremuri înveșmântată
Și-n lacrimile năzuinței scăldată,
Aduce glorie, de-a nu fi uitată,
Când Mica Unire e aniversată.
Vorbitori de-o limbă să fie un popor
Și două principate sub un domnitor,
Alexandru Ioan Cuza, unificator,
A proclamat Unirea sub steag tricolor.
În Capitala Moldavă, bucium sună,
Din Principate, compatrioți adună,
În hora-nfrățirii dau mână cu mână,
Uniți de-a fi în neam și limba română.
Spre culmi semețe se-nalță Tricolorul,
Ca să-l cinstească Măria Sa, Poporul.
Prin veacuri, țării să-i cultive ogorul,
Români pe el să-și clădească viitorul.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din codrii cei de crini răsar
"Lumină lină, nunta leac
Tămăduind veac după veac
Cel întristat și sărăcit
Cel plâns și cel nedreptățit
Și pelerinul însetat
În vatra Ta au înnoptat "
I. Alexandru,
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină
Ce spală tot ce e murdar
Păcatul greu și orice vină.
În fiecare zi nectar
Dă pe pământ raza divină
Din codrii cei de crini răsar
Luminile ce dau lumină.
Pe un străin prin sfântul har
Îl fac un înger de lumină
Rămân umilului umbrar.
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființă-Neființă
Ființă-Neființă tu mergi la Funciară,
Plătește taxa, bade, ca-n vremea cea barbară,
Hotărnicind frumosul, ai să găsești noi spații,
Treci Prutul cu o barcă, c-un avion, Carpații.
Deneștiutul este izvor pentru Putere,
Totalitatea însăși este doar o părere,
De apărare, pace vorbește fiștecare,
De parcă o sămânță deja stejar e.
Cumplit cuvânt de jale ne spune șobolanul,
De parcă tot soldatul va ști ce-o fi la anul,
De Xerxes, Alexandru, August, Pompei ori Caesar
Au auzit școlerii, dar unul e alesul.
Pe cât de mare-i fiara, pe-atâta-i de buiacă,
Fontana-nțelepciunii în multe locuri seacă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capăt de lume
În depărtări, pe-albastrele cărări,
Plecat spre-o destinație anume
Catargul ce plutea pe-ntinse zări
Sfârșea din marș la capătul de lume.
Nu flutura în vânt urmă de steag,
Plutea-n derivă pe al mării val,
Ar fi dorit să mai rămână-n larg,
Un vânt nimicitor l-a-împins la mal.
În drumul meu spre capătul de lume
Mă-ndrept încet ca orice trecător,
Nu vreau să mă grăbesc, aș mai rămâne,
Cu mine timpu-i rău, neiertător.
Ne ducem toți spre capătul de lume,
Timpul fixează ceasul când să pleci,
Afară va rămâne scris un nume
Iar dincolo urmăm drumul de veci.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Destin
(dedicație scriitorului și prietenului meu din noua generație, Raul Alexandru Mitruți)
De-atâtea ori ne zbatem sau plângem în zadar,
Ce rost e să te vaieți și ce folos să suferi,
De frunza care cade, de negrul nor hoinar,
Când ceru-i plin de soare și lacu-i plin de nuferi!
Nu-ți risipi iubirea în rozele ce mor,
Nu-ți azvârli nădejdea în visuri efemere,
Tu ești acea sămânță ce s-a născut din dor,
Ce din pământ rodi-va, redăruind plăcere!
Destul că ucizi timpul, în fiecare clipă
Și-arunci în blasfemie tot ce e mai curat,
Respectă măcar zborul, ce-n tine se-nfiripă,
Când simți destinul nobil, ce pe pământ ți-e dat!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și sufletul
Și sufletul
când vrei să-l cunoști
trebuie să privești
în alt suflet.
Străinul și dușmanul l-am văzut în oglindă.
Erau buni băieți, tovarășii; nu strigau
nici de oboseală, nici de sete, nici de îngheț,
aveau comportarea copacilor și a valurilor
care acceptă vântul și ploaia
acceptă noaptea și soarele
fără să se preschimbe în schimbare.
Erau băieți buni; zile întregi
asudau peste vâsle, cu ochii plecați,
respirând ritmic
și sângele lor colora o piele supusă.
Cândva au cântat, aveau ochii plecați
trecând pe lângă insula de cactuși, pustie,
în amurg, pe dincolo de Capul Câinilor
[...] Citește tot
poezie celebră de Giorgos Seferis din Argonauți (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Viața lumii
Bocește norodul de astfel de viiață amară,
Primejdioasă ca umbletul circarului pe șfară;
Prea legănându-se și arătându-ți, adânc, hăul
Și de-i scăpa, la capăt te-o aștepta călăul!
Aproape că nu iaste vreme spre a hi trăită
Viiața noastră ce se topește-ntr-o clipită
Se scurge secul trândav, păcatele se scurg,
Deabia apare Răsăritu' și iată-ne-n Amurg
Nu e zăgaz s-oprească o vreme în loc Timpul
De roșia rugină se umplu bordeiele și-Olimpul,
Oarbe, clipele-valuri ne îmbrâncesc la vale,
Trecerea prin lume ca și cascada se prăvale,
Sântu toate visuri, fantasme, arătări, himere,
Nimica nu durează și iaste totu' o cădere
Subtu acelaș ceriu nesfârșit, părelnic neschimbat,
Clipe de-acum, galop nebun, devin a fost odat'
Dzice David "Floare te naști" înțeleptu'-i proorocu',
Răpide or încet te scuturi, cum ț'este scris norocu'
.................................................................................
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Miron Costin
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Cer Albastru
Copacii plictisiti de galben,
In fiecare seara isi leapada frunzele gandind la primavara.
Izvoarele viseaza la verdeata si la flori,
Iar soarele plange bolnav sub patura de nori.
Pe potecile ruginii, lumina s-a ofilit si lacrimeaza,
Un fluture s-a dezbracat de umbra si tacut danseaza.
Tristeti de plumb, melancolii-nvechite, ni se-astern pe fete
Si ni se face iarasi dor de tinerete.
Pe-un colt de cer o stea se odihneste,
Facandu-si cuib in varful brazilor semeti,
Pe muntii-albiti de timp, pe inaltimi, pe creste,
O capra neagra se afunda in nameti.
Iar un gutui care imbata cu miros pamantul,
Imprastie un aer nou de multumire,
Si-n inimile reci se naste inca o data cantul,
Si-un dor de cer albastru si de nemurire.
[...] Citește tot
poezie de Marius Alexandru din Doruri Sfinte-Poezii (octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Alexandru și timp, adresa este: