Poezii despre Antarctica
7 poezii despre Antarctica.
Umbra amicului
De ce vrei să resusciți
Întunericul amice
Tu nu vezi că el
Te împiedică să vezi
Mai bine lasă-l să curgă
Ca o apă întunecată
În Marea Neagră
Mai bine lasă-l să treacă
Ca o vale însângerată
Spre Marea Moartă
Mai bine lasă-l
Să străbată Țara de foc
Poate va căpăta strălucire
Iar dacă nu să ajungă
În Antarctica
Și să înghețe acolo
Dar el nu și nu
Fiindcă el a confundat
Întunericul cu umbra
Și umbra cu penumbra.
poezie de David Boia (16 octombrie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antarctica operată
moartea
îmi zâmbește dintre dungi de pijama
eu îi zic să se ducă-n
pinguinia
cu dinții ei de lumânare-n dovleac
4 lazări:
AdusulTăiatulVindecatul
și Eu
de ce ai băut Vasile-i curios
braconierul c-un pahar de Jack în față
de îngere... n-ai întrebat
cum ar fi fost să fiu un treaz în viață
oricâtă
pâine-mi dospește-n cuvinte
[...] Citește tot
poezie clasică de Vasile Munteanu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia iubirii
La nord găsii tălpile reci,
Suflu să le-ncălzesc
Răsfirându-ți degetele-n săruturi,
Coapsele cu arome mediteraneene-n
Palmele mele le tremur-n focoase mângâieri...
Ecuatorul pântecului-n mersul buzelor-l
Arunc-n toride ore...
Australul piept-l mușc ușor de
Sfârcurile continentelor...
Tâmpla cu grumaza le arunc-n oceane
De sfinte săruturi...
Antarctica minții o-nebunesc
Cu șoaptele boreale-n nopți de iubire polare...
Din nord-n sud, din est-n vest
Fug nebun
Și strig întregii lumi,
Te iubesc...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Cimitir globular - Oceanul Antarctic
φ = 054o29'13"S
λ = 082o58'20"E
Se face o dană, dragată de păsări,
la care se ascultă tic-tacul
cu o răceală tăioasă, glacială și ostilă,
unde hibernează abstractul,
curentul ce domină
independent de curent.
Grămezile de șoapte chircite
sunt scuturate periodic de alb.
Aurore de ocazie se aprind sporadic
și numai pentru ca arborele
să pară real
în fața miracolelor deja înfăptuite.
Motivul își dădu seama că se rătăcise,
apariția ipostazelor reclamă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu de lupii din sângele tău am eu teamă
sunt învățat cu sălbăticiunile de salon
am cunoscut mii și mii de pisoiași
cu aere de tigrii bengalezi
care nu știu decât să lingă să se alinte
și să toarcă
iar de mârâit mârâie doar după
întotdeauna pe la spate
ca și cum ar fi lei paralei
într-o junglă de jucărie
iubire
nu știu ce ai tu în sânge
dar când te strâng în brațe
te înmoi ca o plastelină
numai bună de modelat castele
și tu zici că îmblânzești antarctica
apoi îți dai pletele pe spate
ca și cum te-ai crede cometă
și recunosc că asta-mi place la tine
credința că mă poți devora
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balenele nu plâng
Ei spun că marea-i rece, dar marea conține
cel mai fierbinte sânge, cel mai sălbatic și mai imperativ.
Toate balenele din străfundurile abisale sunt fierbinți, în vreme ce
se-avântă fără contenire spre spații noi și se scufundă sub aisberguri.
Balene-albastre, cașaloți, rechini ciocan, ucigașii acolo lovesc,
acolo aruncă la suprafața mării respirația lor năvalnică și fierbinte!
Ei și ele se leagănă, se leagănă, prin senzuale ere lipsite de vârstă,
în adâncurile celor șapte mări
pendulează prin apa salină într-o beție desfătătoare,
iar la tropice se-înfioară-n talazuri de dragoste
și se răsucesc în masive și intense dorințe asemeni zeilor.
Apoi, în patul din adâncurile mării albastre
marele taur se lipește de mireasa lui,
un munte presând alt munte,-n bucuria vieții:
și, izbucnind din înlăuntrul fremătător al oceanului roșu de sângele balenei,
o protuberanță lungă, violentă, un vârtej marin vine și se-înșurubează
în cheutoarea moale, neîmblânzită, a celuilalt trup imens.
Și peste podul care-i unește-n minunea-încleștării lor clocotitoare
trec arhangheli în flăcări prin pânze de ape, încoace și încolo,
fără contenire, arhanghelii fericirii,
[...] Citește tot
poezie clasică de D.H. Lawrence, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
John Marr și alți marinari
De vreme ce-n cartul nopții mele sunteți prezenți,
De ce oare nu vorbiți cu mine-acum, băieți,
Colegul vostru de echipaj de altădată?
Odinioară, pe-nviforata mare-ntunecată
Vocile voastre răsunau nespus de clar
Spărgând în cioburi cântecele a sute de furtuni;
Voi încă navigați, în gând; ridicând vela pe catarg,
Furtună-i viața, bate vântul tu, inimă, răsuni.
Acceptând lucrurile ca fiind un dat al sorții,
Ca-n joaca lor niște copii, ați împânzit o lume;
Iubind viața, dar neîngenunchind în fața morții,
V-ați pus-o-n mâinile talazurilor mari, în spume
Navigatori albatroși pe toate cele șapte mări,*
Iar pe uscat ciocârlii cu tril melodios
Voi nu treceți niciodată dincolo de ale amintirii zări,
Nu sunteți pierduți, uitate tulpini lipsite de folos,
[...] Citește tot
poezie clasică de Herman Melville, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Antarctica, adresa este: