Poezii despre Arhimede
17 poezii despre Arhimede.
Arhimede
Cerc pe nisip
desena Arhimede,
cerc de soldați
desena soarta;
rază de gând
creiona înțeleptul,
umbră de
lance,
zale de fum,
soarta.
poezie de N. Petrescu-Redi din Înrourări (2005)
Adăugat de Petrescu Mariea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tratat variabil despre Arhimede
Fiecare
noapte
de
dragoste
Îl izbește
pe
Arhimede
cu
capul
de lună
De-aceea
probabil
cerul
E plin
de stele
verzi
poezie de Costel Zăgan (ianuarie 1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru. Rezultatul invatamantul superior, mai superior dacat cel liceal si mult mai superior dacat cel elementar mi l-a confirmat un [...] | Citește tot comentariul
Ce ar putea Universul
Dacă Arhimede ar fi avut
Un punct de sprijin,
Ar fi dărâmat Universul.
Dar cum nimeni
Nu i l-a putut oferi,
Universul ar putea
Într-o bună zi
Să se autodărâme
În mii de miliarde
De fărâme.
poezie de Mihail Mataringa (3 iunie 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Universul nu se poate autodărâma. Singurul care poate răsturna Universul, cel puțin partea românească a acestuia este Victor Ponta. Are [...] | Citește tot comentariul
Autoportret în a patra dimensiune
Înconjurată de luciul rămas
din retragerea ploilor spre mare,
sfera își lua de la inima mea
bun rămas
rostogolindu-se-n zare.
De la ochi, rombul culcat
la revedere își luă, zise-adio,
și se făcu scut, se făcu zigurat,
în cinstea trufașei de Clio.
Eu primeam toate astea cu calm,
țeapăn și fără mirare văzută,
deși arsese ca de napalm
geometria intimă, știută
numai și numai și numai de mine,
când am fost și Arhimede și-am fost și nisipul...
Fără sferă și fără romb, în ruine
fumegător îmi e chipul.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rușine
Se făceau cercuri concentrice în tâmple
aș fi urlat atunci la primul sărut biografia lui Arhimede
îmi lipsești iar sentimentul ăsta este asemănător
pierderii degetului inelar
într-un accident banal de muncă dintr-o fabrică de mobilă
din provincie
mă ustură cerul gurii de rușinea ta
mă sperie tutunul și foile A4 de jalea ta
iubitule.
poezie de Sonia Kalman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principiul lui Arhimede
Când Arhimede s-a scăldat,
În cada sa, firesc grecească,
Obișnuit să chibzuiască,
Că-i mai ușor a observat
Și-un fapt nefast s-a întâmplat,
Principiul lui să zămislească:
Ilie vru să dovedească
Amica sa "cădea-n păcat?"
El serioasă o credea,
Pân-ce la ștrand s-a dus cu ea
Și-n apă stând cam pân-la gât,
În brațe-o luă pe tinerică
Dar constată, ce vis urât!
Că-i "o femeie ușurică"...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri antice
Sintetizând gândirile celebre,
Din toate timpurile ce-au trecut,
Cu tradiții în descrieri superbe,
Când totul era la început.
Te mișcă teama pentru zei,
A cântărețului elen Homer,
La Sofocle destinul unei femei,
E naivitate, dar eu o prefer.
La toți anticii eu am găsit,
În orice vers sau frază, originalitate,
Oare ce facultate au absolvit,
Atunci departe în antichitate?
Nu exista Oxfordul, nici Sorbona,
Nici diplome bune de înrămat,
Atunci de unde a scos pe Antigona,
Sofocle? Unde oare a-nvățat?
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simt cum se ridică ceața
patru treizeci și unu dimineața
simt cum se ridică ceața
din străfunduri înspre ape
și te simt din nou aproape
numai dacă întind mâna
azi și mâine, toată săptămâna
simt golul dintr-un burduf
de parcă totul ar fi fost un bluff;
am trăit dar parcă nu,
și m-aș fi trezit acu'
încărcat de ani dar gol
suferința e un pol
bine e că nu se vede
că sărmanul Arhimede
a simțit ca nimeni altul
ce contează e înaltul!
într-o lume de termite,
ce e omul, ce e pomul
uite-l cum se compromite
și nu știe ce e ohmul!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arhimede și soldatul
Să nu te-atingi de cercurile mele,
Ostaș viclean! Și nici să nu te-nșele
Asemănarea lor cu arcul tău.
Sunt simple jucării și nu fac rău.
Nu te uita prostit, cu ochiul acru.
În rotunjimea lor stă actul sacru,
Care-mplinește sânul, mingea, vasul.
Și-aceasta nu-i o lance, e compasul...
Apropie-te mai bine cu sfială,
În rotunjimea lor nu e greșeală.
Și chiar dacă le vezi întinse-n zgură
Esența lor e tot idee pură.
Dacă arunci o piatră-n lac se iscă,
Le vezi stârnind un lac de odaliscă,
În fumuri moi se leagănă agale,
Pe scoici și melci desfășură spirale.
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie
trebuie să nu mai fim ieri,
în nicio ipoteză a lui Arhimede, Platon sau Tolstoi
rătăcind în albastru pe traiectorii false
cu sinapse sângerânde.
să plecăm fără să cădem în tăcerea golului,
trebuie să nu mai fim în ochiul copacului retezat,
să nu mai dăm dimineții un nume
și orei tic-tacuri grăbite.
devenim o tăcere dizolvată pe marginea sferei
de nu apare o trezire cu alte simțuri
scoțând inima din piatră,
pentru iarbă, pentru ploi, pentru cer, pentru pământ,
pentru tot ce-i lângă noi,
trebuie să nu mai fim ieri.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Arhimede, adresa este: