Galileo Galilei

Eppur si muove!

Pe ce frânghie
să mă aburc,
să nu te-ncurc,
damă nurlie?

Iubi-ne-vom,
de vrei,
Mireille,
până-n atom!

Şi trup să-mi pierzi,
la sânu-ţi cald,
când eu mă scald,
în ochii-ţi verzi...

Citesc în slove,
sunt Galilei,
produc scântei,
de vrei, Mireille...

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţări şi continente

Pământul,
Împărtăşind aceleaşi convingeri
Cu G. Galilei şi Copernic,
A fost şi el canonizat pe rug.
A fost acuzat
De plimbări heliocentrice
De mână cu Luna...
A fost învinuit
De producerea tuturor cutremurelor
Colcăind de durere
Şi de tăinuirea vrăjitoarelor
Sub mantia ecumenică de-ntuneric.
A fost declarat
Masochist şi eretic
Şi dat pe mâna Inchiziţiei,
Să fie ars
În piaţa centrală a Galaxiei.
Fiind prea bătrân,
A fost eliberat pe cauţiune
Dar i s-au pus spini

[...] Citeşte tot

poezie de Magu Lazăr (15 august 2008)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

bastiliei a fost calculată
cu legea lui galilei
ochiul a bătut palma cu soarele
în peisajul de unde se ex
trag logaritmi
din pavajul scos de vestele galbene
mişcarea rectilinie uniform variată
în demolarea lui macron
cel scos din laboratoare
servit populaţiei cu urări
allez le bleus
sau
allez le france
feţii frumoşi ieşiţi din pelinci
într-un sens antiorar
după regulile eretice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Efectul Galileo"

C-aleşii-s puşi pe învârteli,
E-un fapt de-acum perfect vizibil
De-aceea-s percepuţi oribil
Favorizând din plin cârteli
Prin Parlament fac socoteli,
Cu scrisul lor cam ilizibil
Comision luând –invizibil–
Căci Patriei, le sunt "fideli"
Şi-aleşii zis-au cu temei,
Mărindu-şi în afaceri sfera:
Ce mai contează nişte lei,
-Nu ne stricaţi voi atmosfera-
Când Galileo Galilei,
Făcut-a "învârteli" cu Terra?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accente

Cel mai rău inamic este fostul amic,
Dar orice inamic este un nimic,
Spuse Sf. Dominique,
Accente omniprezente, acide şi paricide,
De ţintă ţine-te, flintă,
Ia seama, nu eşti Dalai Lama,
Combativ, rebarbativ, vandal,
Vin din deal,
Bucuriile, curiile au adus copii şi mame,
Duhuri, parfumuri, spray-uri,
Cervantes scria okay-uri,
Dix a pus mâna pe-un pix,
A fost condamnat la fix.
Zece ani şi o lună, te joci cu legea străbună?
Un amic îmi arăta degetul mijlociu, ha-ha-ha,
Dai peste purcei, unde vrei, galilei,
Cel mai bun acatist, turneul unui pianist.
***********************************
Eliberează-i şi pe îngeri şi pe diavoli,
Fii liber ca o pasăre pe cer,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amicului meu Gion

Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!

sau

La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!

Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toţi orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
şi strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca ţâfnă
îi dă brânci p-un povârniş,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea II

De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltăreţele dactile?
Dacă tu ştiai problema astei vieţi cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă?
Acea tainică simţire, care doarme-n a ta harfă,
În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă,
Când cu sete cauţi forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scrii, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaţilor din ţară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Şi dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. -
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme să devină cumularzi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!