Byron

Nu sunt un Byron, sunt anume
Tot un ales, ce rătăcesc
Ca el, drumeţ hulit de lume,
Purtând un suflet doar, rusesc!

catren de Mihail Lermontov
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui romantic

Peste-a vremurilor vraja
Intr-un foisor tomnatic,
Protector ne sta de straja
Geniul marelui romantic.

Ne-au rasfatat cu pana lor,
Goethe, Byron, sau Baudelaire,
Dar pentru Domnul Eminescu
Amare lacrimi cad din cer.

Si prin viscolul salbatic
Crivatul mai aspru bate,
Dar geniul tau, mare romantic
Universul il strabate.

poezie de Alex Dospian (2011)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului (la Lord Byron)

O! tu, ce încă lumea nu ştie al tău nume,
Unu muritoru sau demonu, ce spiritu fuşi în lume
Sau bunu sau fatalu geniu, Byroane! ori cum fie,
Iubesc d'a tale cânturi selbatec'armonie,
Precum iubesc şi vântul şi trăsnetul când cade
ş'amestec al său urlet cu vifore turbate!
Te'ntoarce, îţi ia rangul la prima-ţi stea divină,
În rândul celor apţi de glorii de lumină,
Ce Domnul c'o suflare le-a dat însufleţire,
Spre amoru şi spre a crede, să cânte a lui mărire!

poezie clasică de Lamartine, traducere de Alexandru Pelimon
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banchetul reginelor

Regină şi damă,
Regină silfidă,
Regină aleasă,
Regină perfidă.

Regină de rouă,
Regină de pică
Să vă dea vouă
Un Lear, spaimă, frică?!

Regină şi rege
Şi tură de var,
Nebunul, pionul,
La clownul precar.

Othelo şi Hamlet
Şi-Ofelie bună,
Cunună de spini
Şi crinul cunună.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Byron ne-a răspuns

Cadaveric-mi este păcatul?
Complăcând cu întunecatul.
Inculpându-mi cu mintea, sufletul
Rănit, ucis, că e,.. vinovatul!

Şi ce oare îngerul, ar face?
Când o fiinţă, o iubeşte, tare.
N-ar decade şi el... rapace!
Şi ar arde, pentru o iubire..

Aripile pentru iad... mai fierbinte
Decât raiul monoton şi rece
Unde în rugi viaţa-i trece...

Când iubirea-i un paradis
Cu versuri de poeţi... şi zei scris
În zbor cu aripi de nedescris.

Şi am aşa, eu,... o intrebare!
Îngeri câţi au căzut din cer?

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Moto: „omul, sã rman copil al indoielii si al mortii…”
(Byron)

Nasterea…
Sã rutul tainicei zvârcoliri…
Linistea dezrã dã cinã rii…
Inceputul unei mari dureri…

Viata…
Obsedanta trecere
Prin haosul neimplinitei cã utã ri…
Firul de nisip
De pe-un tã rm al pã timirii…

Moartea…
Tã cerea de dincolo de suferintã…
Imposibila clipã a intoarcerii…
Pecetea grea a eternitã tii…

poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti ca un gălbenuş de floare-n tei,
Eşti ca un puf de-un pui de-o zi...
Nu mă mai ştiu pe mine de-unde-oi fi
Doar când te văd, cum gândul de mi-l ei.

Eşti ca o ciută tremurând pe glezne fine,
Eşti roza-n vânt de-o lume de petale...
Nu mă mai ştiu, somn n-am, îţi dorm în poale
Doar când cosiţe-ţi simt, mă mor de TU, de bine.

Eşti ca un copoţel ce-şi cântă pasul lin,
Eşti o priere de genunchi în inul rochii...
Nu mă mai ştiu de-s orb, de nu-ţi văd ochii
Doar când te-adulmec şi te-aş bea de amor-venin.

Eşti ca dulceaţa de salcâm cursă din spini,
Eşti ca un zbor în corp de libelulă...
Nu mă mai ştiu, de mine, îs o patrulă
Doar să-ţi fac pază, nori de-azur senini.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Harmon Whitney

Dincolo de luminile şi tumultul oraşului
Plutind în cădere, scânteie din Spoon River,
Ars de focul băuturii - şi înfrânt.
Amantul unei femei cu care trăiesc întru propriul dispreţ,
Cât şi pentru a ascunde o mândrie rănită.
Să fiu judecat de comunitatea celor cu minte puţină,
Eu, cel dăruit cu cunoaşterea limbilor străine şi cu spirit,
Scufundat în colbul curţii de justiţie,
Un culegător de zdrenţe în gunoiul de rele şi de nedreptăţi care e lumea –
Eu, cel căruia la naştere i-a surâs soarta!
Eu, într-un orăşel de provincie,
Recitând din comoara anilor de aur
Pagini de versuri ţărănoilor ignoranţi;
Sau râzând în hohot când spiritul lor gregar atât a a găsit potrivit,
Să-mi cumpere băutură pentru a uşura o minte care agoniza, stingându-se.
Să fiu judecat de voi,
Cei de care sufletul me se ascundea,
Cu rana lui, deja gangrenă, pricinuită
De iubirea pentru propria soţie,
De sânul ei alb şi rece, necredincios şi nepăsător –

[...] Citeşte tot

epitaf de Edgar Lee Masters din Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnicul

Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua,
Cusut cu foi şi roze vişinii,
Şi ceruită strălucea podeaua
Ca şi-aurită sub lumine vii ­
Lumini de-o ceară ca zăharu - o steaua,
Diamant topit pe-oricare din făclii.
Argint e-n sală şi de raze nins
E aerul pătruns de mari oglinzi.

Copile dulci ca îngerii - virgine
Prin sală trec purtând cununi de flori;
Ah! vorba înger scapă pe oricine
De lungi descrieri, dulce cititori
­Astfel acum ea mă scăpă pe mine
Să zugrăvesc terestrele comori,
Acele dulci, frumoase, june-scule
Cu minţi deşerte şi cu inimi nule.

La ce-aş descrie gingaşa cochetă,
Ce-abia trecută de-optsprezece ani,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigonii

Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,
Mă cufund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şi mândre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori în frunte, verzi dumbrăvi cu filomele,
Cu izvoare-ale gândirii şi cu râuri de cântări.

Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere
Cichindeal gură de aur, Mumulean glas cu durere,
Prale firea cea întoarsă, Daniil cel trist şi mic,
Văcărescu cântând dulce a iubirii primăvară,
Cantemir croind la planuri din cuţite şi pahară ;
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.

Liră de argint, Sihleanu - Donici cuib de-nţelepciune,
Care, cum rar se întâmplă, ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lunge ori coarnele de la cerb;
Unde-i boul lui cuminte, unde-i vulpea diplomată?
S-au dus toţi, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată.
S-a dus Pann, fiul Pepelei, cel isteţ ca un proverb.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!