Nichita Stănescu

Nichita

Încercăm şi noi
să descompunem puşca
în cuvinte
dar orice altă ordine
e o dezordine

prin ploaie
te căutam

mulţi dintre noi
se vor îneca probabil
în apa strânsă
în urmele paşilor tăi.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima...

Doamnelor şi domnilor
dacă n-o să vă supere
ce o să vă spun-
astănoapte l-am visat
pe Nichita,
mi-a vorbit în felul următor:
mă zvârlugă
de mâine o să te păzească doi îngeri;

eu încerc să "înmân"
acel mâine
cât mai încolo.

poezie clasică de Constantin Dracsin (13 decembrie 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem scurt (Lui Nichita Stănescu)

Bat luna în cuie
printre trestii pe lac
şi noaptea o duc
cu roaba la margini de sat
şi mă plimb prin numele tău
neobosit peregrin
ca printr-o pădure
imensă de crini.

poezie de Girel Barbu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cine-l mânâncă poezia şi se scarpină, are râie, cred, şi aşa se face că ne salvează de mâncărimi, doctor... [...] | Citeşte tot comentariul

Nu mai pâlpâie

Nu mai pâlpâie nici o pasăre, nici o stea
Cerul a obosit deasupra ta
Hai, Nichita, strânge-ţi pleoapa
de pleoapă, strânge-le
Amurgul curge pe lângă ochii tăi uimiţi
de parcă-ar vrea să vă priviţi
unul altuia, sângele

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul (după Nichita Stănescu)

Statul român
este mai nou ca statul
în patru labe
care este mai tânăr
decât statul degeaba
statul pe crăci
are alt statut
statul pe banii statului
e cea mai statornică
îndeletnicire
a omului modern.

parodie de Girel Barbu, după Nichita Stănescu
Adăugat de un cititor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Nu este nevoie
să fii Eminescu,
Alecsandri,
sau Blaga
ca să exişti
ca poet.
Poţi fi poet
veritabil
şi dacă rămâi
un Nichita,
un Labiş
sau Beniuc.
Pe aceştia
îi vei aşeza
mai prejos
decât pe primii
dar nu-i vei
exclude din literatură.
De-i ignori
vei ignora

[...] Citeşte tot

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

32 de ani fără Nichita

cuvintele n-au crezut niciodată
că sunt în stare să-i înveţe
moartea
ecoul tăcerii lui se aude
prin toate literele alfabetului
Limbii Române...
a lăsat îm urmă
numai semne şi multe noduri
şi de-atunci în fiecare an
în decembrie
ninge cu Nichita Stănescu.

poezie de Girel Barbu din revista "Aurora"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

vreau să mă întorc în copac dar dumnezeul florilor nu mai există
a înfrunzit în balta cu apă în care voiam
să mă înec mai târziu
dar va trebui să fiu ori nichita ori un soi de phoenix fără aripi şi să învăţ să renasc din flori fără cozi
fără petale

poezie de Sorina Rîndaşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Murmure paralele

Murmure paralele
O statuie goală
Ploaie măruntă
Freamăt de frunze
Şi multe nimicuri
Care împreună fac mai mult
Decât tot aurul din lume.
Este dificil să găseşti mai mult
Pentru că totul a intrat în tăcere.
Tăcerea murmurelor
A statuii nude
A ploii mărunte
A frunzelor fremătând
Şi a tuturor nimicurilor
Care pentru mine înseamnă mult
Atât de mult
Cât sufletul încins pe un raft cu
Homer, Goethe
Nichita Stănescu şi Dante
Alda Merini şi Pablo Neruda.

[...] Citeşte tot

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de Dănuţ Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul lui Nichita

Mai întâi am luat o gură de om
Apoi cu picioarele adormite
m-am răsturnat în inima unui pom
cu limbile răstignite.
Porţile au rostul lor
să fie mâncate
de dor
şi de nepăsare.
La mormântul tău
se auzea un iepure cum
scrijelea
în piatră
versete din nori împăiaţi.
O pasăre
Două păsări
Trei morţi
O adunătură de oase...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!