Epoca de Aur

Toţi românii astăzi spun
Că trăim un timp nebun
Şi că... Epoca de Aur
A plecat cu al său Faur.

catren de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moşului darnic şi bun
Nu-i mai ziceau Moş Crăciun,
L-au botezat moş Gerilă,
Iar porecla, moş Crăcilă!

(DIN EPOCA de AUR)

catren de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piaţa cărbunie

Caldarâme filozofice călcate de cărbuni
Asmuţate de roşu necomunist
Ahtiat de puterea torţionară
A lagărelor din Bărăgan
Tineri maci albi tăiaţi cu minţii de seceră
Zdrobind în ciocane din umede adâncuri
Ideii îngropate în epoca de aur vitriolic
Arzând cărţi libere
Încătuşate închisorilor de Gherla, Aiud, Piteşti
Torturi pentru simple cuvinte
Agitatoare a nopţilor de caviar
Prin bulevardul Primăverii
Dictatoare veşminte schimbate amăgitor
În democraţie de securitate
Înscăunată de falsă revoluţie
Zvonită pe ecrane de sticlă
Înlănţuite regimului ce mort părea
Înviat cu sângele universitar
Dintr-o piaţă cărbunie...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar înainte ca diavolul să audă că am murit

chiar înainte ca diavolul
să audă că am murit mi-am
luat aerul rave câteva re
plici de agăţat şi am coborât
în oraşul care a rămas strâns
înşurubat în jurul furnalului
ca epoca de aur în jurul comite
tului central dacă însă faci un
pas în spatele blocului oraşul
devine prin forţa imaginaţiei
o insulă zburătoare cu palmieri
şezlonguri şi nisip adus din
dubai tu tocmai treceai abia
ieşită din valuri într-un corp
orbitor purtai un costum de baie
ce provoca o invazie de licurici
în sumatra în urma ta universul
strângea cu o cheie franceză val
vele inimilor ce o luaseră razna
aruncată peste umăr privirea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi predic starea de bine

după multă vreme am dat drumul câinilor din mine
le-am rupt lanţurile şi le-am strigat alergaţi le-am pus hrană proaspătă
şi apă chiar şi celor care plângeau dincolo de gard le-am deschis în suflet
ne-am jucat i-am mângâiat mi-au lins obrajii vizibilele cearcăne
am decis să-mi pun cea mai frumoasă ţinută să ies la o plimbare
aiurea pe străzi să întoarcă lumea privirile după mine să zâmbesc mult chiar dacă nu am vreun motiv
să-mi arăt caninii strălucitori ca în reclama de pastă de dinţi
să salut pe toată lumea şi să cumpăr fiecărui copil întâlnit măcar o acadea
să mă închin în faţa oricărei biserici întâlnite chiar dacă unora nu le place asta şi gesticulează în urma mea
să scriu pe toţi pereţii întâlniţi versuri să scriu ce vreau eu să scriu că te iubesc şi
că iubesc ploaia deşi acoperişul vieţii e spart pe alocuri fiindcă
iubesc vara cu soarele ei pripit cu marea dezlănţuită şi noi pierzând noţiunea timpului
să urc şi să cobor scări nu contează pe unde pe la casino sau poate în nu ştiu ce ţară
e la modă să străbaţi lumea în lung şi în lat
să pui poze pe facebook în modul cel mai liber cu putinţă
să escaladez munţii în cascade să trec peste andrei pleşu cu îngerii lui
să fiu eu însămi prezentul cu aspiraţiile
cu toate acele emoticoane prin care unii îşi arată emoţia
deşi nu este acelaşi lucru cu a te pupa pe buze şi atinge sânii
după multă vreme dau cu timpul de pământ şi-i spun că am trecut de evul mediu

[...] Citeşte tot

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec occidental

O, a sufletului bătaie de aripi:
Păşeam odinioară, păstori, spre păduri amurgite
Şi urma cerbul roşu, floarea albastră şi gângăvitul izvorului,
Plin de smerenie. O, străvechiul ton al greierelui,
Sânge înflorit pe piatra jertfei
Şi strigătul păsării singuratice peste liniştea verde a iazului.

O, voi cruciade şi martiri înflăcăraţi
Ai cărnii, violetele fructe cad
În noptatica grădină, unde în vremuri trecute păşeau pioşii apostoli,
Acum războinici, treziţi din răni şi vise de stele.
O, blândul mănunchi al nopţilor albăstrele.

O, voi vremuri de linişte şi ale toamnelor aurite,
Căci noi călugări paşnici storceam violeţii struguri;
Şi împrejur străluceau dealul şi pădurea.
O, voi vânătoare şi castele; odihna serii,
Căci în cămăruţa lui omul medita la cele drepte,
Şi-n mută rugăciune spre viul căpătâi al Domnului tindea.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi o nouă viaţă copacilor

m-am aşezat şi am plâns
oraşul
inundabil, în cartiere, înainta
muncitoreşte,
din epoca de aur, oamenii nu mai aplaudaseră pâinea
adusă cu elicopterul,
armatei îi revenise ca sarcină hrănirea populaţiei.

eram ucenic în prelucrarea cuvintelor neferoase,
am învăţat tot ce trebuia, să fiu bine văzut,
mi-am făcut un selfie cu păsări
în pom,
spatele zilei suferise primul atac terorist,
schije de culori amestecate la cald îmi brăzdau privirea;
ce mai rămăsese din cer nu încăpuse în fotografie.

nea victor şi tanti mariana, cu mâna pe sticlă,
se certau cine să împartă
sfinţilor
le spuneam despre tine.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!