Hamlet

Aceasta este întrebarea (grook)

Hamlet Anno Domini

Co-existenţă
Sau non-existenţă.

poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O reprezentare a paradisului

e ceaţă pe munţi
ca-ntr-o piesă cu Hamlet
într-un magic Elsinor...
lucruri pe care
va trebui să le scriu.

O reprezentare a paradisului:
satul bucovinean,
totul făcut cu bun gust,
casa şi gardul
şi verde păşune;
când oamenii dorm
vin îngeri din direcţii necunoscute
să pieptene iarba păşunilor.

poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea Timişoara

cetatea la care privim
cu admiraţie este opera turcilor şi austriecilor
iar teatrul naţional mihai
Eminescu este cetatea de scaun cu adoraţie
a voievodului Hamlet

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antichităţi

Un snob mărunt, împăunat,
Cu mii de lire-a licitat
Autograful lui Shakespeare,
Să-l vadă câte-un musafir
Când se doreşte lăudat
Că e magnific, e bogat!

Un licean sărac, lipit,
De vechea slovă-ndrăgostit,
Cu centul dăruit de mamă
Pe Hamlet, în celebra dramă
Îl ia din anticariat,
Simţindu-se şi el bogat.

În cartea lui cu scoarţe unse
Descoperi comori ascunse!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamlet cel bătrân

Precum şi domniile voastre
îl ştiam doar pe Hamlet cel tânăr
veşnic tânăr
dar – mare surpriză! – îl întâlnesc pe
Hamlet îmbătrânit
mai bătrân şi mai neputincios chiar decât Lear
din Lumea Shakespeare.
"La ce te gândeşti?" îl întreb.
"A fi sau a nu fi?" îmi răspunde Hamlet
cel bătrân
precum veacuri în urmă
răspundea
întrebând
Hamlet cel tânăr.

poezie de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

Fum în nervuri, aprinse ruguri,
în parcuri doar statuile nu mor,
iar aerul e plin de voci
parcă venind din Elsinor,

Ce replici! Umbre-şi spun pe nume,
cândva au fost Polonius, Hamlet,
acum sunt doar copaci fără de frunze,
coboară ziua-n violet,

A fi sau a nu fi se-aude,
Shakespeare mai scrie-o replică pe vânt;
veniţi la teatru, gata sunt actorii,
spectacolul va-ncepe în curând

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mâini

Rămâi sculptată în aer,
Mâinile mele
Au umplut camera de forme
Voi dormi cu fantomele tale,
Ca un Hamlet năpădit de taţi.

Poate că ar trebui să-ţi vorbesc
Despre mâini
(Şi mai puţin, evident, despre mâine)
Ele te-au îndrăgit la prima vedere,
Când ţi-ai sprijinit magnetismul în ele.

Ar putea fi ace pe o busolă,
Arătând imparţial toate punctele cardinale.
De ce numai nordul mereu?
Pretutindeni hălăduieşte misterul.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare pentru Adrian Pintea

Aş vrea să-ţi scriu o poezie,

Dar nu pot, îmi e mâna grea,

Eşti dus acolo-n veşnicie

Departe, pe o altă stea.

Vei recita printre sihaştri

Şi vei juca un rol sublim,

Eşti dus departe, printre aştri,

Dar noi cuvântul ţi-l iubim

Şi lăcrimăm pe scena goală

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Feldiorean din Petale de suflet (8 iunie 2011)
Adăugat de Felicia Feldiorean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii

Poate că-ntr-o zi am să mă-ntreb
Singur ca Hamlet
Sau ca Filip în Escorial
Privindu-se-n nesfârşite oglinzi:
Cine e cu mine
Să mă ajute şi mai continue?

Şi-atunci veţi apărea
Desculţe şi mute
Voi
Săracelor versuri
Răsuflet al meu
Gâfâit
Lacrimi
Şi strigăt

Ca nişte copii înfiaţi
Culese de pe buzele lumii
Şi replămădite
Una cu mine

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Versul Liber (1964)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă profană

Stăpâna mea, învaţă-mă să plâng,
Aşa cum până astăzi n-am plâns încă ―
Să plâng, dar să nu mă mai frâng
Ca Prometeu, legat de stâncă...

Să plâng şi eu ca biblicul Adam
Gonit de Dumnezeu din Paradis,
În clipa când, cu Eva, ne trudeam
Să descifrăm întâiul nostru vis...

Învaţă-mă să-mi plâng ca Boabdil
Grenada vieţii mele din trecut,
Pierdută-n clipa când ― un biet copil ―
Mi-o apăram cu-o suliţă şi-un scut...

Şi dacă-n viaţă n-am putut citi
Ce-i încrustat pe fruntea tuturor,
Ca şi Hamlet, "A fi sau nu a fi?...",
Stăpâna mea, învaţă-mă să mor!...

poezie celebră de Ion Minulescu din revista Fundaţiilor Regale - 1 iunie 1942
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!