Poezii despre Iele și jocuri
poezii despre Iele și jocuri.
Padurea cuvintelor
Pădurea cuvintelor
mă cheamă...
cu glas de strigoi,
cu glas de himeră.
De intru în ea tematoare,
îndata mă prinde
în jocul de iele...
nu mai am scăpare!
De aceea
curaj imi gasesc
cuvânt-licurici
in beznă să prind,
cărarea cea bună
să îmi lumineze,
în ziuă să ies...
stăpână pe mine
și peste cuvinte!
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se jura
că nu e ea
cealaltă fată se jura
nu a intrat exact nici
în jocul ielelor
nu a intrat nici în pielea ei
era dusă era plecată
știu de pe rost
toate amintirile și asta nu sea
mănă cu nici
una era ea era unicat
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arieta
"Ah, înger scump, mă faci ferice",
Unul ți-a spus odat'!
Iar altul despre tine zice:
"Ce animal ciudat!"
Cei doi dreptate-aveau cu schimbul.
Amorul, joc de iele,
Din vară face anotimpul
Melancoliei mele.
În vechiul Cartier Latin,
A dragei mele soră
Mi-doarme-n brațele ce-o țin
La o târzie oră.
Oare când fi-va veșted, pal,
Acest buchet de flori,
Grăi-va către papagal:
"Sunt tristă... și mi-e dor..."?
poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erele peste timp
Erele au fost depuse
În tolba lui Cronos
Și transportate cu râvnă
În serii extrem lungi
Pe spinări de dinozauri
Când au dispărut dinozauri
Mamiferele au continuat
Să le transporte
În ritmuri mai alerte
Mai apoi au fost preluate
Din zbor de către păsări
Pe urmă le-au preluat oamenii
În avioane supersonice
În viitor vor fi preluate
Cândva de extratereștri
În nave cu viteze superluminice
Și le vor transmite mai departe
Spre marginea infinitului
Încât și Cronos le va pierde urma
Și vor dispare cu tolbă cu tot
[...] Citește tot
poezie de David Boia (31 iulie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra milenara
Ma joc în cuvinte si vers.
Asa respir.....
De nu contest
Ca uneori
Iubirile-s la indigo
Eu rad si plang
Pierd din petale.....
Dar alte flori pe pagini scrise
In dans eteric
Al ielelor
In noptile de vara,
Amprenta-si pun in ceara!
Si va dura o zi
Sau va ramane-n timp
O piatra milenara!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silfidele
Mă culcai pe câmp de coasă,
Zânele să mă descoasă...
Când râdeam și când plângeam,
Foc de chiote spărgeam.
Viața mea de doruri grele,
Scapără-ntr-un joc de iele...
Jocul morții, joc de foc
Să ne fie cu noroc...
Am ajuns, n-aș fi ajuns,
Mire-n codru nepătruns;
Ziua adormită-n noapte,
Miroase a sân de șoapte,
Hora visurilor mele,
Tropotea pe drum de stele...
Și eu care-am adormit,
Cu Silfidele-n cuțit...
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Pe ploaie, pe vânt,
Cu ochii-n pământ,
Stau în sol înfipți adânc
Copacii falnici duși de gând.
Pe crengi negre, verzi
Stau corbi cu suflete seci.
În cuib pe langă stele
Sună cânt de joc de iele.
Sub pământul rece, umed
Zace singur - vierme putred.
Când toată viața nimănui
Încet, aprinde dorul focului.
poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta cerului
Visat-am odată stele albastre
La geamuri ghirlande și maci în oglindă
Azi stau treze păsări de foc cu demonul nopții,
Șoptind să se prindă în hore, la joc
E jocul ielelor la miezul nopții
Când inorogi beau apa din ploaia de stele
La vale se vede câmpul cu verdeață
În cer lutul păsării din piatra de cremene
Puse-n odihnă în pahare și cupe
Liniștea etajului trei
Viața se umple cu iluzia zilei de azi și de ieri
Când poarta se oprește să mai bea apă din cer.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insomnii
scriu un poem la porțile nopții
poate fi și banal
numai descătușarea să urce liberă
ca iedera pe ziduri
ca-ntr-un dans vegetal
și-n zănatice jocuri de iele
spre toată lucrarea
din același trunchi
de-am fi să urcăm
până la stele...
dar tremur odată cu frunzele
și sentimente făcute mănunchi..
nici nu mă mai văd de atâta verde
și de atâta iubire
într-un singur impuls
de aceea mă-nalț la porțile nopții
eu să-ți fiu iederă
iar tu...
poemul din care
m-am smuls...
poezie de Daniela Pârvu Dorin din Insomnii, Poezii de suflet (18 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Iele și jocuri, adresa este: