Poezii despre Ion Luca Caragiale
26 de poezii despre Ion Luca Caragiale.
Nenea Iancu redivivus
N-am
dreptate
Un procuror
un avocat
un judecător
Și
bineînțeles
un polițai
Pun
la cale
Justiția nereperată
a
poporului român
Și
cum
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (2 mai 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Asta e domnule Caragiale
vă invităm din nou la teatru
să lăsăm viața cu mâinile goale
să despice singură firul în patru
catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (25 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă la statuia lui Caragiale
Mărire vouă, lupte seculare
Ce-aproape cinci decenii ați durat!
Obscuritatea în sfârșit dispare
Și-un soare radios s-a înălțat.
Lui nenea Iancu i-am turnat statuie
Ce mândră o să-nfrunte vânt și ploi.
Demers mai drept decât acesta nu e,
Căci el întâiul ne-a turnat pe noi.
Ne-a intuit genetica matrice
În care toate se aștern și curg.
Mai bine altul nu le poate zice
Decât le-a zis bătrânul dramaturg.
Zadarnic vreme trece, vreme vine
Sub ochiul lui departe văzător;
Prin el trecutul în prezent revine
Și calcă triumfal spre viitor.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Cazimir (19 decembrie 2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cațavencilor parlamentari
Trezește-te, bătrâne Caragiale,
Și vino cât mai grabnic printre noi;
Să vezi o lume plină de eroi,
Dar și eroi ai zilelor matale.
Avem acuma cațavenci de soi,
Care se pierd în cuvântări banale.
Trezește-te, bătrâne Caragiale,
Și vino cât mai grabnic printre noi.
Iar, de-o să vii, poate găsești o cale
Sa îi aduni pe toți c-un măturoi,
Și să-i arunci la groapa de gunoi,
Ce încă mai există-n Haimanale.
Trezește-te, bătrâne Caragiale!
rondel de Virgil Petcu din revista "Rezon", nr. 2 (24 iunie 1990)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnule autor, A aruca la gunoi un Parlament întreg înseamnă a da cu măturoiul în voința poporului. Poporul a ales. [...] | Citește tot comentariul
Lumea - o scrisoare pierdută de Dumnezeu
Ați rămas tot haimanale
posteritatea degeaba a trecut
în fine Caragiale după Caragiale
are-un public surdomut
Posteritatea cică a trecut
ca un tren grăbit prin gară
cu averse de strănut
pe-o batistă vai murdară
Ca un tren grăbit prin gară
în fine Caragiale după Caragiale
ne întreabă într-o doară
ați ajuns toți mă haimanale
Mai jucați în piesa mea
sau de fapt lumea e ea
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu - Etern de Înalt Cuvânt
Eminescu ar fi putut sa fie
șoferul lui Caragiale
dacă s-ar fi oprit din scrisul
genezei cu propriul sânge,
globulele albe
sfere luminoase
nu ar fi fost nașterea sa
continuă,
născându-se de o mie de ori
și tot nu l-am înțelege
complet
astăzi scrie cu stele
și tot nu-l auzim
în sângele literelor
sfere luminoase continuă geneza
nu, nu a venit timpul
el este pilotul eternului
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poftă bună cine urmează
Doamnelor și domnilor
nu-i nicio noutate
Se poate trăi
și fără Eminescu
și fără Creangă
fără Caragiale însă
viața
pur și simplu
n-are niciun sens
Nu mai vorbesc
de
Bacovia
Arghezi
Blaga
Barbu
Sau
pleiada
celor care respirau prin poezie
Labiș
Nichita
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapta adevărului (sonet)
"Nimic nu-i mai frumos ca adevărul"
I.L. Caragiale
În inimile noastre este
O șoaptă ce s-o auzim
Dar zgomotul de pași ne crește
Și n-o putem de cum pășim.
S-aleargă-n căi și alte crește
Noi altui drum ne dăruim
Puțini aud a șoaptei veste
Dar gloria toți I-o dorim.
Susuru-I ne este în față
Și aeru-I în munți găsești
Și-l savurează omul sănătos.
Ca El în lume nimic nu-I mai frumos
Căci lucrul cel mai sfânt în viață
E Adevărul să-L trăiești.
sonet de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezia performanței
Citiți performanța se măsoară și-n cuvinte
Omul se mai poticnește de-un cuvânt
de-o tăcere
de-o singurătate
Numai capodopera străbate veacurile
ca un Făt-Frumos
basmele și copilăria
centrul de greutate al condiției umane
De pildă când citesc redevin copil
Cărțile sunt jucăriile mele preferate
Mama-i biblioteca
Iată joc șotron
cu marii clasici ai literaturii române
Eminescu Creangă Caragiale Slavici
și
costel zăgan
Stop joc
vine proful
poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea ratați
M-am rătăcit prin București
Și Caragiale a sărit prea ars
Ce căutam eu in sensul cathars
In șerpăria de nu o cunoști
In care noi toți ceilalti
Suntem mult prea idioți, proști
Când voi sugaci Nechitiști
Uitați că ați fost subliminați
Ce plăcea sistemului, voi pupați
Pentru două trei-mi metafore,
Ați creat la academie amfore!
Hai, iar vă trufiți si ambalați
Și atât vă spun să vă uitați
Când politica in cur o pupați
Și vă dați prea indignați
Măi Melinte Stoian Goia ratați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Ion Luca Caragiale, adresa este: