Poezii despre Lună și dor
poezii despre Lună și dor.
Sistem
Ne-au dezbrăcat de părinți
Fericiți când Luna
Ne-nvelea cu stele
Și frigul ne strângea să-i cântăm.
De dorul fraților
Lacrimile plângeau din suflet.
Și în gând
Ne despărțeam de noi.
poezie de Ștefan Dima
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vino-mi tu,... înger de dor
Sub candelabrul stelelor,
Să arzi sub lună plină
Smoala trupului venină..
Cu atingerea divină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Ploaie, transparență pedepsitoare.
arbore, statuie fără cap.
mi-ați mai rămas, acum când luna doare
și-n pielea lepădată a șarpelui încap?
Mai sunteți încă preajma cărui dor,
mai licăriți în care oseminte
când crinii, sângele pedepsitor
lin și-l despoaie peste vechi morminte?
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere
La revedere, cuibușor
La revedere, balansor
La revedere, drag zăvoi
Ne va fi dor, mult dor de voi.
La revedere, apă lină
La revedere, lună plină
La revedere, cântătoare
Până la vara viitoare.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femei
zeițe, trupuri de aur,
voi aprindeți sideful și lumina,
strălucind a lebede
când luna se scaldă calmă-n mare,
ramuri de apă și dor
trecând prin nopțile mele.
insomnaticile mele nopți
se prefac în flacără,
cerul în tremurare,
plin de fluturi și muzici,
cu voi topazul
e vis.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
Scherzo
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E prea putin
De-atâtea zilnice-ncercări mizere,
De-atâta umilință și păcat,
De-atâta moarte câtă ni s-a dat,
E prea puțin o singură-Nviere.
Și, totuși, pe pământul înghețat,
Lumina lunii drepturile-și cere
Și-n stupi lucrează vechiul dor de miere
Și vânturile primenirii bat.
E ca un fel de rupere de ere
Și ca un întuneric luminat,
E lupta-ntre femeie și bărbat,
Ca la un alt scandal pentru putere.
Și, vai, în tot ce, zilnic, s-a-ntâmplat,
E prea puțin o singură-Nviere.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Cum se deșir din strașina-nvechită
Și picur jos broboanele de ploaie!...
Un paltin tânăr crengile și-ndoaie
Ai crede că își frânge vreo iubită.
Tăcerea casei-mi pare mai greoaie
Și mă dezgustă viața netrăită
Și fără sens... Pe fiece clipită
Mai scad din partea vremii câte-o foaie.
Aș vrea să prind a gândului aripă
Să pot s-o țin în loc măcar o clipă,
Să-mi mângâie viața-ntunecată...
Și o aștept... dar nu știu... o să-mi vină?
Mi-e dor de ea... mi-e dor de luna plină
A nopților din vremile de-alt'dată.
sonet de Ion Minulescu din Viața nouă, nr. 2 (15 februarie 1898)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte așezate sub pernă
Am să-ți așez cuvintele sub pernă
Și-am să adorm cu ele vara-ntreagă;
În vis voi desluși vraja eternă,
Uimită de refrenul: " Îmi ești dragă!"
Când luna va porni din 'nalt a ninge,
Iar prin unghere, pete de culoare
Răsfăț pe al meu chip se vor prelinge:
Șoptit alint: "A mea rază de soare!"
Ți-am așezat cuvintele sub pernă
Să le aud în somn, să stea cu mine;
S-alung din preabăt al meu gând-tavernă,
Când zorii-mi vor vesti: "Mi-e dor de tine!"
poezie de Valeria Merca (22 iunie 2014)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când gândurile...
Când luna pe cer se arată
Privind spre lume tremurând,
Când vântul bate-ncet la poartă
Fiori în urma lui lăsând,
Când se îmbracă iar salcâmii
Cu-a florilor albă ninsoare
Și greieri sub lumina lunii
Trimit în noapte a lor cântare,
Când vise plutesc printre stele
Frumoase și fermecătoare
Spre tine gândurile mele
Pe-aripi de vânt le las să zboare,
Și când tu dormi visând departe,
Plutind prin noaptea cea albastră
Gândurile mele-nfrigurate
Ușor să-ți bată la fereastră,
Și când salcâmi sub clar de lună
Și-apleacă crengile ușor
Ale mele gânduri să îți spună
De tine cât îmi e de dor.
poezie de Marian Galoiu din De dorul tău, aici, în suflet...
Adăugat de Marian Galoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Lună și dor, adresa este: