Păstorel Teodoreanu şi vin

Cea mai bună băutură (lui Păstorel)

Cea mai bună băutură spui că-i apa de izvor,
Dacă pui o picătură într-un kil de vinişor!
După cum se vede bine eşti creştin adevărat;
Eu, păgân, prefer maeste, vinul doar nebotezat!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (8 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crama... (parodie după Mihai Eminescu (La steaua) şi Păstorel (Şi astăzi))

La crama de la răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că-un ceas întreg i-a trebuit
Beţivului să-ajungă.

Un vin cum nu s-a mai văzut
Luci vederii lui,
Cu poftă mare l-a băut,
Cum nu-i e dat oricui.

Iar vinul minunat, plăcut,
Încet la cap se suie,
Era pe când nu l-a văzut,
Azi l-a văzut, şi nu e.

Plecă de-aici satisfăcut;
Pierdut în noapte-adâncă,
Aroma vinului băut
Îl urmăreşte încă...

parodie de George Budoi, după Mihai Eminescu, La steaua; Păstorel, Şi astăzi (20 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La comemorarea lui Păstorel

În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu,
Iubit de toţi, cum este banul
Sau cum e-oricare prunc al mamei.

Când îl vedea venind, barmanul
Zicea voios din uşa cramei:
În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu!

Iar gustul vinului, pastramei
Îi stimula enorm elanul,
Scriind umor spumos tot anul,
Concis ca textul telegramei
În Universul epigramei.

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apreciere

În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu,
Iubit de toţi, cum este banul
Sau cum e-oricare prunc al mamei.

Când îl vedea venind, barmanul
Zicea voios din uşa cramei:
În Universul epigramei
E Păstorel Teodoreanu!

Iar gustul vinului, pastramei
Îi stimulau enorm elanul,
Scriind umor spumos tot anul,
Concis ca textul telegramei

În Universul epigramei.

hipersonet de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epig(r)onii

(Confraţilor epigramişti, un remember, la ziua lui Păstorel)

Se ştie bine azi că Păstorel
Era un bun degustător de vinuri
Şi ce ziceau rivalii după chinuri,
Spunea în trei secunde numai, el.

În crama-n care vin să-şi facă plinuri,
De-a valma, muşteriii, fel de fel,
A fost o zi în care-ntr-un duel,
A provocat suspine şi leşinuri:

Spunând, în epigrame(!), toată seara,
Podgoria şi soiul, aditivii
Şi cum e înclinată viişoara,

Şi-a uluit atât de mult convivii,
Că-n Iaşi, dar ce spun Iaşi, în toată ţara,
De-atuncea scriu catrene toţi beţivii!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul (după un aforism de Păstorel)

Alb, roz sau roşu-purpuriu,
Precum poeţii îl descriu,
E-o fi'nţă vie şi splendidă,
Şi singura ce e lichidă.

Un vin se naşte-n suferinţă
Ca must, cu multă chibzuinţă;
El fierbe,-apoi se limpezeşte
Şi din pahar te ispiteşte.

Cu anii creşte în savoare,
Buchet, nobleţe şi valoare;
Trăieşte, moare şi se duce,
Păcat că nu se reproduce!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (1 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul e singura fiinţă în stare lichidă: se naşte, trăieşte şi moare (păcat că nu se reproduce). (Păstorel, Inter pocula, [...] | Citeşte tot comentariul