Poezii despre Sahara și gură
poezii despre Sahara și gură.
Sărutări... (Ispita)
Sânul tău frumos, domniță,
Alb, rotund și delicat,
Mult se zbate sub bluziță
Și mă-ndeamnă la păcat.
Te-aș cuprinde după umăr
Și cu drag te-aș dezmierda,
Sărutări fără de număr,
Eu pe sânul tău ți-aș da.
Și-mbătat de-a ta făptură,
Tu, copilă, draga mea,
Sărutări pe a ta gură,
Și mai multe ai avea.
- Cât de multe?-ntrebi tu, Clara;
- Câte fire de nisip
În deșertul zis Sahara
Aș depune pe-al tău chip.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Poezii (7 iulie 1989)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păcate contemporane
Sufletul meu coboară în izvorul cu stele albastre,
Împletește raze imemoriale, îmblânzește astre,
Îngroapă în mămăligă al treilea război mondial,
Înhamă la un tun o celulă de nechezat de cal.
Dintr-un pântec de rouă trezește un ecou,
O mână din hârtie mototolită are design-ul nou,
Pământul se îmbracă într-o strâmbă sărutare
Pe o sticlă de ochelari crește-o putredă floare.
Aștept resurecția pietrelor căzute din spații
Unde îngerii morții fac în tămâi incantații,
Pământul se albește la față de lovituri și de ură,
Invazia catastrofei intră pe ușă cu oase în gură.
Măruntaiele rușinii se-nalță în noapte spre stele
Gândurile introspecției prăpastiei devin rebele
Și-n praful saharian din care fac o mare mămăligă
S-aud fluturii morți cum pacea-n somn o strigă.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Sahara și gură, adresa este: