Poezii despre Soare și alb
poezii despre Soare și alb.
Dintr-o inimă de nor,
Îți fac astăzi mărțișor.
Fir de soare are-n el,
Alb curat de ghiocel.
catren de Camelia Oprița (8 martie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acolo
Acolo sus,
în lumină albă,
în apa cerului
se scaldă,
soarele.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna, târziu...
Toamna, târziu,
La apusul stelelor
M-am rostogolit
În inima ta.
La răsăritul soarelui
Lumina mângâia
Oasele mele albite
De sângele iubirii.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Semn de carte
Nici o iederă nu-mpiedică albina
să culeagă polenul zidului alb
pe care soarele l-a prefăcut
într-o floare ultimă.
poezie de Gheorghe Grigurcu din Righoarea văzduhului (1978)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină rumegată
Pe miriștea galbenă
Sub soarele galben
Pasc vacile albe
Lumina
Și-o prefac în lapte
În liniște.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Copilărie la pătrat
Crește dimineața albită de floare,
Inima-i de nouri și văpaie.
În fiecare floare e un cuib de soare.
Aromele de iasomie călătoresc în ploaie,
și primăverile se măsoară în copilărie la pătrat.
poezie de Camelia Oprița (22 iulie 2007)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru tine mama mea
Dintr-o inimă de nor
Îți fac astăzi mărțișor.
Fir de soare are-n el,
Alb curat de ghiocel.
Guleraș de mucava
Pentru tine mama mea.
Am făcut și un șiret
Să ți-l prind acum în piept.
poezie de Camelia Oprița (8 martie 2007)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tablou
Apus de soare
Palide raze
Blând colorează
Întinsa mare.
Întreaga fire,
Aer și undă
Se scufundă
În adormire,
Ce punct în zare
Alb strălucește?
Un vas plutește
În nemișcare.
poezie clasică de Iacob Negruzzi din Poesii lirice (1870)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua polară
Cerul și-a scuturat vișinii-n floare,
Zăpezi, nesfârșite zăpezi.
Galben, abia de mai vezi
O fărâmă de soare.
Și totuși, cândva a fost vară.
Urșii sunt albi, de hârtie.
Umblăm pe această câmpie
În creștet cu steaua polară.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele alb al paradisului
Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
și de atunci
merg pe frunțile norilor.
Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireș în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.
poezie de Camelia Oprița (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și alb, adresa este: