Poezii despre Soare și ceară
poezii despre Soare și ceară.
Marea Moartă
Seninul cade peste Marea Moartă
valurile,
dune de nisip ca ceara,
cerul deasupra
un deșert de cenușă
de care atârnă
stele blonde, căzătoare,
inimi de sare înoată
în apele turcoaz.
Iordanul sfidează singur moartea
împrospătează grota
cu apă dulce,
sub nivelul mării
se moare câte puțin.
Pe mal cristale gălbui
sărută soarele levantului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trezire
Mocnește copacul. Martie sună
Albinele-n faguri adună
și-amestecă învierea,
ceara și mierea.
Nehotărât între două hotare,
cu vine trimise subt șapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.
Copacul meu.
Vântul îl scutură, Martie sună.
Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul ființei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumneyeiască.
Cine vântură de pe muncel
atâta lumină peste el?
Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima ninsoare
Tăcuți din ceara nopții
împletind poeme,
și eu și tu,
păream de mult bătrâni.
Cu degete lungi și nebănuite
luna ne-a dăruit
ochelari de lumină,
pentru ca, uitându-ne
pe deasupra lor,
să ne vedem și mai bătrâni.
Târziu mi-am dat seama
că luna plecase-n căutarea soarelui
și-n nebunia ei,
își destrămase rochia de mireasă
peste trupurile noastre,
făcându-ne și mai bătrâni.
poezie de Carmen Tania Grigore din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A rămas o frunză-n pom
Nescuturată de om,
Nescuturată de vânt,
A rămas o frunză-n pom.
Nu știu ce are de gând!
Se bucură la amiază
Când se-încălzește la soare.
Însă noaptea șade trează
Fiindcă este prea răcoare.
Singură, ce face oare?
Că iarna este aproape.
Din vifornița cea mare,
Va scăpa ea de la moarte?
Voi ce credeți, dragii mei?
Va mai prinde primăvara?
Săraca frunză de tei!
A îngălbenit ca ceara.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăcrămioarele
Lăcrămioarele-n grădină,
Încărcate-n rouă,
Soarelui discret se-nchină
Două câte două.
Delicat se-ntind, strănută,
Vântul le mângâie
Le ia-n brațe, le sărută
Din cap în călcâie.
Lăcrămioarele-n grădină
Au albe bluzițe,
Dar și verde șorț să țină
Fluturi, gâzulițe.
Firave și parfumate,
Curate cum ceara,
Nostime și-adevărate
Ca și... primăvara!
poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surâs
sub tălpile tale pământul lasă urme
pietrele se rotunjesc și ascultă
cum fuge praful
din spate vântul îți flutură părul
soarele cade pieziș pe trup
cu săgeți înfipte-n lut.
timpul se scurge topit ca ceara
aproape că râde
pe gura ta arsă de sete
dragostea mea te urmărește
cu o răcoare
pentru fiecare surâs blând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind
Patru crai pe dalbe mese
Patru crai
Alicant de sori se țese
Drum spre rai
Patru crai colindă-n salbă
Patru crai
Ceara gîndurilor albă
Evantai
Patru crai sabie vie
Patru crai
Rotitoare herghelie
De cobai
Patru crai leagăn de rouă
Patru crai
Sarafan de lună nouă
Sorții strai
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Stancu din Armurier de curcubeie
Adăugat de Diaconita Mariana
Comentează! | Votează! | Copiază!
September
spartă în cioburi de rouă, o lacrimă
plouă prin toamnă-n chipul tău
sting jar de roșu în obraji fierbinți
ce ard în bob de strugure, o lumină
apusul strigă prin pana ce cade încet din cer
nu plecați voi zilele mele senine
recele pătrunde prin căldura temătoare
raza de soare dezgolită și străluciutoare
dansează în apus de roșu pe fereastra mea
un fuior dintr-un nor, clipește speriat
o aripă zboară albind cerul
liniștea picură ca ceara fără sunet
podeaua amintirilor mele suspină
noaptea luna trimite câte-o rază și mă înțeapă
cu gheță-n inimă
firul gândului din deștertul sufletului meu
s-a răcit cu brumă
soarele încă stropește cu raze cerul
pământul plâge cu munții prin înalte cețuri
prin văi și-n cetăți mustește trecutul
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (august 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aprind pământului o lumânare
Aprind pământului o lumânare
Cu floarea toporașului deschisă
Și ramului de măr leg mărțișoare
De bunghișori și boboci de narcisă.
Dar celui om ce sufletul îl doare,
Până ce soarele pe cer va murge
Chema-voi păsări să îi ducă-n gheare
Din ceara parfumată ce se scurge.
Să-i ducă și bătrânei mele mamă
O lacrimă s-așeze la icoană
Și una tatălui, pe-a crucii coamă
Și-or ști că e de la a lor Ioană
Ce a aprins din flori o lumânare
Și mărțișoare-a pus la toți copacii
Să-i treacă dorul și ca alinare
Chemat-a să îi cânte pitpalacii.
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apropie April
Deasupra codrului trufaș,
E-un soare palid cum e ceara
Și spune blândul toporaș,
Că iarăși vine primăvara.
...
Dar ghiocelul, pesimist,
Încovoiat și cam docil,
Se vaită amărât și trist,
Că va mai ninge și-n APRIL.
...
Iar veverița săltăreață,
Cu coada ei ca o minune,
Se-agită dis de dimineață,
Să cate-n scorburi trei alune.
...
O cioară neagră și zurlie,
Când norii nu mai prind să cearnă,
Se gudură de bucurie,
Că a ieșit și ea din iarnă.
...
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și ceară, adresa este: