Poezii despre Soare și cireșe
poezii despre Soare și cireșe.
Soarele alb al paradisului
Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
și de atunci
merg pe frunțile norilor.
Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireș în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.
poezie de Camelia Oprița (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răsuflări și suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireș...
mustind a iubire neiubită...
voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învățat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigăte, calea mea până la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
și-și îngroapă în mine durerea fără de țărm...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret interior
La ora 9 și 30 de minute deja părăsesc câmpul
de luptă rănit mortal inamicul verde și periculos
împodobește scena ultimei confruntări din spa
tele casei acum soarele mă caută disperat prin
tre frunzele cireșului eu îi fac semne amicale cu
mâna mulțumindu-i pentru lumina și cădura cu
care mi-a înrămat ziua o lacrimă de aur cade
și-n acest poem o alta albastră o urmează
însă totul încremenește odată cu ultimul
cuvânt al copilăriei un hohot de râs
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (30 mai 2023)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul Albatrosului
Lui Nicolae Labiș
Străbate-acum grădina noastră
Un zbor imens de albatros,
Și cerul flacără albastră
Arzând sălbatic și frumos!
Alunecând ca o poveste
Când bate noaptea-ncet în geam,
Îl văd, târziu, cum poposește
Copilul-Labiș pe un ram.
Iar când cireșii dau în floare
La rodul primului altoi,
Se duce Labiș către soare
Să-și ceară glasul înapoi.
Plâng cerbii care-i știu plecarea
Mereu la vadul dinspre zi.
S-a dus poetul, dar chemarea
[...] Citește tot
poezie de Jean Panaite (1977)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Cireșele
S-au copt cireșele acasă
Si n-are cine le culege
Si iarba a crescut de coasă
Iar iasomia inflorește
Pe drumul care leagă sate
Cu plopii inșirați străjeri
Mă duc cu gândurile mele
La zilele care-au fost ieri
E soare cald in luna mai
Grădina toată inverzește
Unde-i copilul cel bălai
Care-aduna in sân cireșe....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâmul meu din povești
Mi-a fost dor de vară,
De cerul senin.
Și soarele să se reflecte,
Într-un pahar cu vin!
Mi-a fost dor să beau
Din nou apă rece de izvor
Și să gust pâinea albă ca fața mamei
Coaptă de bunica în cuptor.
Mi-a fost dor de plaiul meu natal
Să mă primb cu căruța trasă de un cal
Și să culeg cireșe din livada,
De peste deal.
Mi-a fost dor de vară,
De prispa casei păritești.
Și de a mea țară,
Tărâmul meu ca din povești.
poezie de Vladimir Potlog (8 iunie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvine-se
Tu, steaua mea,
O stea în infinita cale,
Ai trupul cald
Cum e făina proaspăt măcinată,
Brațele-ți miros
Precum cremenea arsă de soare,
Buzele, fragi de pădure,
Părul,
Fructe de coacaz negru,
Ești floare dintre codrii,
O floare de cireș,
Ești firul ierbii
În deșertăciune,
Gingașă mireasă
A sufletului meu...
poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2003)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă părului tău
Din părul tău
o cămașă să-mi țeși,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleși,
cu petale de trandafir
și de cireși.
S-o îmbrac,
când cu mine ieși
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămașă să-mi țeși,
adeverind
iubirea ta grozavă.
poezie de George Pena (2008)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă urc în cireș
Mă urc în cireșul pietros al zilei,
din spatele nopții coborâtă de pe scară,
soarele urcă pe treptele înalte ale cerului,
cireșele strălucesc în razele lui.
Așteaptă-mă la marginea amiezii
unde se odihnește liniștea la umbră,
se deschid ușile raiului
și nu-i nicio adiere de vânt.
Acolo cu limba subțiată de aromă
îmi vei înflori cuvintele nespuse
și-mi vei înroși cu buzele iubirea
în carte-mi arde răsuflarea
în focul aprins.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Unde urmărește întristata liră flautul săltăreț?
În josul șesurilor vaste cu cireși înfloriți, pe malul cu sălcii plângătoare.
Doamna Casei de la Est îmbătrânește fără a avea pereche,
Soarele strălucitor în crucea amiezii, ultima lună de primăvară pe sfârșite.
Prințesa Li-yang are patrusprezece ani,
În răcoarea zilei, după Sărbătoarea Ploii, împreună cu cineva se pierde-n contemplare.
... Vino acasă, înclină-te și te rotește până la al cincilea ceas.
Două rândunele sub căpriorii acoperișului aud un oftat prelung.
poezie clasică de Li Shangyin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și cireșe, adresa este: