Poezii despre Soare și cocoși
poezii despre Soare și cocoși.
Cine a trezit Soarele?
Visele tropotind către ultima stea?
Creasta cocoșului ridicând glas
Către cuibul cerurilor?
Sau poate doar
Dorul meu de lumină?
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Paște
Mâinile mele
au mângâiat cerul
și L-au Binecuvântat pe Dumnezeu!
În razele soarelui
am văzut Rănile Tale
înroșite de sânge
și am cerut iertare!
A cântat cocoșul
iar Privirea Ta
mi-a dezvelit inimile:
Am fost
Petru
și Toma,
și Iuda!...
-
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru (4 aprilie 2014)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântă cocoșii
Cântă cocoșii în miez de noapte,
Vestind că vine o nouă zi
Și ca un rege falnic,
Soarele din nou va răsări.
Cântă cocoșii în miez de noapte
Ca să alunge întunericul din noi
Și să lase loc luminii
Care ne va scăpa de păcate și nevoi.
Cântă cocoșii în miez de noapte
Cântecul lor sonor.
El trezește nu numai oamenii,
Ci și natura din somnul ei ușor.
poezie de Vladimir Potlog (12 februarie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câți ca voi!
Sus, pe gardul dinspre vie,
O găină cenușie
Și-un cocoș împintenat
S-au suit și stau la sfat:
- Ia te uită, mă rog ție,
Cât de sus ne-am înălțat!...
Și deodată, cu glas mare,
Începură amândoi
Să cotcodăcească-n soare:
- Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!...
Dar de sus, din corcoduș,
Pitulându-se-ntre foi,
Mititel și jucăuș,
Le-a răspuns un pițigoi:
- Câți-ca-voi! Câți-ca-voi!...
fabulă celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și poate de aceea...
Și poate de aceea, că nu suntem metalici
și nici încetiniți, și nici lemnoși,-
de aceea poate, când cocoșii galici
se bat cu penele-nfoiate și frumoși,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
și-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
și soarele se alungește spre el și își deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.
și se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
și viitorul își întinse leneș lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor
De-aceea poate apărăm mai palizi,
și-n largi mișcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot și tot
mai sus, spre sorii candizi...
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu din Roșu vertical (1967)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beat, cântând (pentru tânăra cântăreață Shang Linglong)
Rupe țitera lui Hu! Aruncă vechile lăute!
Linglong a sfârșit cântecul și-acum se-apleacă iar în reverență.
Cine spune că eu nu-nțeleg muzica?
Ascultați-mă-n vreme ce cânt despre cocoșul galben și soarele alb.
Cocoșul galben cântă-n întuneric pentru a grăbi zorii;
Soarele alb apune înainte de amurg pentru a grăbi anii.
Eșarfa roșie nu-i bine legată în jurul mijlocului meu,
Cinabrul chipului s-a rătăcit demult undeva-n oglindă.
Oh, Linglong, Linglong! Ce mai pot face când îmbătrânesc?
Cântecul meu a ajuns la sfârșit, e rândul tău să cânți.
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oul fenomenal
Capra n-are decât să roadă varza până la cotor.
Nu mă interesează.
Și varza n-are decât să devină malacov,
Lăsând capra să moară de foame.
Nu mă interesează.
Problema caprei și a verzei nu mă interesează.
În schimb visez, de multă vreme visez, un falnic
cocoș.
Un cocoș cu rude în soare
Și o găină ca din povești
Să ne poată da în sfârșit
Oul fenomenal.
O, de multă vreme visez
Acest ou.
Acest ou din care, fără să fie spart,
Să se poată face o uriașă omletă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocoșul și penele
Pintenat și-nfumurat,
Un cocoș, nătâng de fel,
Ales însă șef de stat,
(În ogradă, cum altfel?),
Dând din aripi, s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Sus pe gard unde-a cântat
Să răsară soarele.
De puterea-i încântat,
Vrând să cheme stelele,
Pe o creangă s-a-nălțat,
Ajutându-l penele,
Și spre cer, încrâncenat,
Încruntând sprâncenele,
Stelelor le-a ordonat
Să-și ridice genele.
Ele însă nu au vrut,
Că lucea-n cer soarele
Iar cocoșul încrezut,
Îndoind picioarele,
[...] Citește tot
fabulă de Petronela Slavu din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară
După-atâta frig și ceață
Iar s-arată soarele.
De-acum nu ne mai îngheață
Nasul și picioarele!
Cu narciși, cu crini, cu lotuși,
Timpul cald s-apropie.
Primăvara asta totuși
Nu-i decât o copie.
Sub cerdac, pe lăuruscă,
Cum trecură Babele,
A ieșit un pui de muscă
Să-și usuce labele.
Păsările migratoare
Se re-ntorc din tropice.
Gâzele depun la soare
Ouă microscopice.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Ramona Doleanu
Eu sunt
pietrele se spală pe cap de ploi
țăranii beau cafeaua cu țuică
povestindu-și naravul dobitoacelor
eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviți caii
îmi aprind pe spinare scântei
roțile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf
eu sunt o vulpe cu rană
cocoșii își dreg glasul în noapte
înfricoșați de tăcere
pe râu urcă peștii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi și urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori
țaranii caută în inima lemnului cruci
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și cocoși, adresa este: