Poezii despre Soare și comori
poezii despre Soare și comori.
Veșnica naivitate
caut chihlimbar
comoară din arbore rășinos
esență pietrificată a vitalității
picături ale vechiului soare
cu ADN-ul unui țânțar preistoric
care pentru naivitatea sa
a plătit cu veșnicia.
poezie de Beata Kepinska (2015), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Soarele lucește-afară
Ca și mama mea
Și zâmbind ca o comoară
Bună și frumoasă-i ea
Nu mai este-n altă lume
Mamă ca și-a mea
Pentru mine-i foarte-anume
Și-o iubesc eu mult pe ea
poezie pentru copii de Virginia Baran (29 februarie 2012)
Adăugat de Virginia Baran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Înțelegere
Îi înțeleg pe ceilalți foarte bine
Și toate gândurile lor îmi sunt clare,
Ca algele în apele marine
Puțin adânci sub razele solare.
Dar pe tine niciodată nu te-am înțeles,
Secretul sufletului tău stă-ascuns mai acătării
Decât comorile din galioanele spaniole ce-s
Scufundate de multe secole-n apele mării.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul primăverii care întârzie
Și iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori
Cu gâze și fluturi că mie,
Dor mi se face din nou de cocori
Uscatele vânturi adie
Când pier în adâncuri comori
Că iar primăvara-ntârzie
Cu soare și ploi pentru flori
Străin într-o lume pustie
Și-n noaptea cu plâns de viori
Din pricini știute doar mie
Mă simt vinovat uneori,
Că iar primăvara-ntârzie...
rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parfum de primăvară
Un parfum de primăvară
Se simte peste dealuri și câmpii.
Natura reînvie iară,
Copacii ne salută parcă sunt vii.
Sus pe un ram o ciocănitoare
Caută un vierme mic.
Soarele cât e de soare!
Parcă e rușinos un pic.
Doi bătrâni stau pe o bancă
Și privesc în zare.
Văd cum vin stoluri de păsări
Și în sufletul lor e sărbătoare.
Parfumul acesta de primăvară
A pătruns și în inima mea.
Lumea îmi pare o comoară
Viață o floare de nu-mă-uita.
poezie de Vladimir Potlog (9 februarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce duminică frumoasă
Ce duminică frumoasă.
La început de această vară.
Soarele e sus pe cer
Și se aud cum cântă păsările afară.
Tu ești îmbrăcată în rochie albă de mireasă
Și eu stau mândru lângă tine.
Ce duminică frumoasă, inima cântă în mine.
Ce duminică frumoasă!
La început de această de vară.
Tu ești de acum mireasă, neprețuita mea comoară.
Ești ca un pom în floare.
Care răspândește parfum îmbătător.
Ce duminică frumoasă, sufletul îmi cântă de dor!
Ce duminică divină la început de acestă vară.
E o zi caldă și senină
Și ne cântă o vioară.
poezie de Vladimir Potlog (5 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tinerețea mea
Tinerețe frumoasă floare,
De ce ai plecat de la mine?
Ai apus ca un soare,
Mi-i trist și rece fără tine.
Tinerețe vis frumos, dar efemer
Ca o rază de lumină ai fost pentru mine.
Ca un izvor cu apă limpede cristalină.
Tinerețe ești darul vieții, dată de cel de sus.
Te venerează în poezii poeții,
Dar tu totuși ca un soare ai apus.
Tinerețe floare rară, care înflorește în luna mai.
Ești o neprețuită comoară!
Te rog nu pleca, măcar o clipă mai stai!
poezie de Vladimir Potlog (7 iulie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de sărbătoare
Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,
Așteaptă primăvara pețitori;
Dorinți fierbinți mustesc de după nori
În infinit de pace și candoare.
Timid se-mbie-o rază dinspre soare
Când fulgi de nea zurlii mai dau fiori;
Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare,
Așteaptă primăvara pețitori.
Ici-colo stropi de verde, pui de floare,
Surâde cerul, adunând comori;
Lumină se revarsă peste zori
Și viață veșnică, triumfătoare.
Văzduhu-i îmbrăcat de sărbătoare.
rondel de Valeria Merca (12 aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Banchizele
Din aspra contpire a gerului polar
Cu verzi și stătătoare pustietăți lichide,
Sinteze transparente de străluciri avide
Zbucnesc din somnorosul noian originar.
Mereu rătăcitoare, substratul lor închide
Tot darul unui soare roșiatec și avar,
Apoi, de-a lungul nopții, tot aurul stelar
Și toată înflorirea reflexelor fluide.
Iar când, târziu, prin trude-ndelungi și fir cu fir
Au strâns în năvi de gheață un fabulos Ofir,
Iluminate, pline de spornica lor muncă,
Pornesc să-și întrunească ascunsele comori,
Și peste mări de umbră și liniște aruncă
Efluviile unor neprihănite zori.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vântule!
Te caut, vântule, cu palma sus
Ca să te prind și să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus
Să le păzești cu veghe de ogar.
Din ele eu apoi să împletesc
Minune de lumină și noroi,
Stindarde cu argint împărătesc
Și noapte cu luceferii strigoi.
Nu vămuiesc tratate și comori
Istoria-i bolnavă de eres.
Tu să-mi aduci din soare și din nori
Hambare de cuvinte cu 'nțeles.
Te-oi pune autor, deopotrivă,
Cu mine pe coperte, pe uluci,
Dar, iată, ți-este glezna colestivă
Și aripa copaie de năluci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (24 octombrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și comori, adresa este: