Poezii despre Soare și insecte
poezii despre Soare și insecte.
Haiku
flutur de noapte
agățat la insectar -
apus de soare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Peste tot se încălzește,
Ramurile înverzesc,
In grădini ies floricele,
Multe, la soare zâmbesc.
Albine și-alte insecte
Vesele, în zbor roiesc,
Apar și multe păsărele,
Rândunici, ce ciripesc...
Anotimpul veseliei!
acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet estival
Din cerul mat, încovoiat pe zare
Ca un imens cuptor de porțelan,
Un soare imobil și diafan
Trimite raze perpendiculare.
Orașul "adâncit ca-ntr-o visare",
Cu tot aspectul lui cotidian,
E bântuit în fiecare an
De felurite boli imaginare.
Prin atmosfera plină de insecte,
Vin de departe adieri suspecte:
Se furișază molima perfidă...
Trag storul la fereastră și, de frică,
Simt inima cum mi se face mică
Cât un microb de febră tifoidă.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un om optimist
copil fiind el nu a smuls niciodată aripile muștelor
nu a legat cutii de tablă de coada pisicilor
sau închis insecte în cutii de chibrituri
sau împrăștiat mușuroaiele furnicilor
el a devenit om matur
și toate aceste lucruri i s-au întâmplat lui
am fost lângă el când a murit
mi-a spus citește-mi o poezie
despre soare și despre mare
despre reactoare nucleare și despre sateliți
despre măreția umanității.
poezie de Nazim Hikmet, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie târziu
rum&coke să-ți suflu-n gură
să-ți răvășesc
insectele interioare
jazz&ganja să
mi te cos
sub aurora boreală
pășește atent
nu vrei
să declanșezi
nimic
o să te doară
am acoperit
cu dragostea noastră
gura
unei vrăjitoare
noiembrie târziu
mesteacănul din curte
pare-un schelet lucios
în razele de soare
pe
[...] Citește tot
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
drumeț
țara celor din urmă idealuri
au rămas acasă
prispa,
ciutura,
sperietoarea de ciori.
Câmp cât cuprinde privirea,
setea de tine, gheară de foc,
crăpături în pământul arid,
spicul de grâu mai crește a pâine
cu ultime zvâcniri galbene.
Salcia plângătoare
primește soarele să moară
la margine de ape.
Roșu de pe urma zilei,
întuneric,
lumina se scurge din felinar,
insectele nopții iși caută pereche,
luna, felie de măr,
îmi astâmpără dor,
foame,
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kabir un supus pe viață
Între conștient și inconștient
mintea a pus un scrânciob;
toate creaturile de pe pământ și chiar supernovele
se leagănă între acești doi arbori,
iar acest du-te-vino nu va conteni niciodată:
Îngeri, animale, oameni, milioane de insecte,
valsul soarelui și-al lunii;
veacurile trec, continuitatea-i veșnică.
Toate-s în balans: cerul, pământul, apa, focul...
până și cel necunoscut, al cărui trup crește necontenit.
Kabir a văzut asta pentru cincisprezece secunde
și-a devenit, pe viață, un supus.
poezie de Kabir, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Summertime sadness
Și uite așa a trecut vara,
apoi
răceala întâmplătoare a inimii tale,
zumzetul de oameni închiși în supermarket
- insecte dezorientate în borcan s-a stins,
marea dezamăgire și plânsul înăbușit în mască,
sârma ghimpată din piept
și planta copilăriei mele deodată.
Au mai rămas doar câteva biluțe de soare jucându-se pe pielea mea ușor malignă.
Câteva râsete de declanșat,
câteva minți de deschis.
Multe, multe rochii nepurtate și cerceii de topaz care n-au strălucit în lumini de festival,
în dinții tăi de lup,
în oglinzile liftului care cobora în pericol.
poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar ploaia mai poate uni
când Dumnezeu răstoarnă lumina în oameni
te ascunzi în frica unei tenebre, prea toate-s în văz și lutul
aleargă înaintea asfințirii
rostogoleai cuvinte în
jelania păsării de a fi
pe ușa din spate a clipei de ființă evadează
insecte de suflet
roua moale a nemuririi apleacă petala gândului
rațiunea e o secundă a mirării
vorbești pe limbi de ceasornic
trezind emoția copilului în ajun de mâine
îl așteaptă fericiri de soare în zori
când se deschide corola luminii spre floare,
clipa aceea unică a dezlipirii dintre cer și pământ
doar ploaia mai poate uni
ce s-a despletit între noi
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Paparuda
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și insecte, adresa este: