Soare şi miere

Cuvinte verzi

Din mierea gândului aştept
cuvinte verzi zâmbind în soare,
cuvinte -pete de culuoare
pe griul vieţii imperfect,
cuvinte verzi cu spicul drept.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceriş

O miere aurie s-a vărsat
Din fagurul apusului în holdă
Iluminând belşugul de recolta
Şi poleind ţinutul secerat.

Apoi, când soarele s-a scuturat
în desfrunzire de vâlvoare-nvolta,
Văzduhul dogorind părea o boltă
De uriaş cuptor înflăcărat.

Simţeam cum urcă spre-nstelarea-naltă
Din grâul ars de soare un prinos
De-arome-mbatatoare laolaltă.

Ieşea din câmpul greu de-atât prinos
Omul cu fruntea că o pâine caldă
Cum aburită din cuptor s-a scos.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet

Ameţitoare viaţă
trăită într-o luptă
adesea întreruptă
de vânturi ce îngheaţă!

Sofisticate gânduri
cu, în priviri, lumină,
scânteia ce, divină,
îşi caută intrânduri.

Măreaţă încleştare
cu stânca, pe o mare
de nori uitaţi de soare.

Atracţie, putere,
otravă, dar şi miere,
în scrisul ce nu piere.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

Mocneşte copacul. Martie sună
Albinele-n faguri adună
şi-amestecă învierea,
ceara şi mierea.

Nehotărât între două hotare,
cu vine trimise subt şapte ogoare,
în văzduhuri zmeu,
doarme alesul, copacul meu.

Copacul meu.
Vântul îl scutură, Martie sună.
Câte puteri sunt, se leagă-mpreună,
din greul fiinţei să mi-l urnească,
din somn, din starea dumneyeiască.

Cine vântură de pe muncel
atâta lumină peste el?

Ca lacrimi - mugurii l-au podidit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din La curţile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calendar

Preludiul toamnei, virtuozitate,
magia împlinirii de nuanţe,
frunzişul care se aşează-n stanţe
e prund de curcubee sfărâmate

cu ochiul treci, cu pasul peste toate,
muzeul arde dar nimic nu piere,
miros de ceară şi miros de miere,
paleta unei vechi maestru poate

să povestească razele de soare,
un şir visat de orbitoare trepte
sau gestul renunţării înţelepte –
spirala unei frunze căzătoare...

poezie de Dan Dănilă din Calendar poetic (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a mai stins o stea (Lui Grigore Vieru)

Motto:

Sculaţi-vă, sculaţi-vă, sculaţi-vă
Din somnul cel de moarte!
Salvaţi-vă, salvaţi-vă, salvaţi-vă
Prin limbă si prin carte!

(Grigore Vieru)

Cum vine omul, numai, numai zâmbet!
Cum pleacă omul, numai, numai plânset!
Mai bună, lumea, cu un gram o lasă.
Tribut plăteste pentru el, o viaţă!

Cum vine omul, numai, numai soare,
Şi-i noapte grea a lui plecare.
Un nume bun, un nume drag ne lasă
Şi-o întristare pentru-o-ntreagă viaţă!

Cum vine omul, numai, numai miere

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte fericit

Fie ca lumina să aducă soare,
Miere de albine şi un trai uşor,
Rădăcina vieţii ca o sărbătoare
Şi sclipirea vie-a magicului dor

Fie ca divinul să vă ocrotească,
Să v- aducă tihnă şi nectar sfinţit,
Visele rebele, să se împlinească,
Linişte şi pace... PAŞTE FERICIT

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepoţelul meu

Nepotul meu drag,
bine ai venit pe lume.
A-i trecut al vieţii prag. Ţi-a fost dat un sfânt şi frumos nume.

Să ai o soartă fericită.
Să nu ştii în viaţă ce e durerea.
S-o iubeşti pe a ta mamă,
Cum albina iubeşte mierea.

Să creşti mare, mare
Nepoţelul meu scump.
Să ajungi până la soare
Şi să ai în viaţă un drum lung.

Un drum presărat cu petale de trandafir.
Ca să ai în viaţă bucurie.
Să fie dulce ca un zefir
Şi s-o trăeşti cum o să-ţi placă ţie.

poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pun singur miere în ceai

îmi pun singur miere în ceai
ea stă cuminte pe scaun şi mă priveşte
se miră că mâna nu-mi tremură

e atât de dimineaţă încât
în ochii ei soarele încape
numai cât să se mai lăfăiască o dată
apoi iese din mare

ea nu mai stă pe scaun dar mă priveşte
are mâinile reci şi peretele
dintre noi a devenit transparent

poezie de Călin Hera din Îmi pun singur miere în ceai (2010)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce tristă e lumea în care trăieşti!

Ce tristă e lumea în care trăieşti
Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,
Când soarele arde şi ultima frunză
Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!

Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere!
Demult ai uitat cum e gustul de miere
Şi-albina tot cată nectarul în floare
Cum cată lumina, frumosul în zare!

Ce trişti sunt şi ochii şi inima-i tristă
În lumea în care Dumnezeu nu există!
În lumea de clone şi de surogate,
Ce tristă e viaţa, ce triste sunt toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!