Poezii despre Soare și peisaje
poezii despre Soare și peisaje.
Peisaj înapoi
Zorii vin de bunăvoie.
Câinii latră-n sus și-n jos.
Soarele ia foc frumos,
Cal viclean în care Troie?
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ultrasentimente (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de nisip
Peisajul acesta
îmi vine perfect
zic
trăgându-mi cerul
deasupra capului
Și-n jur
tăcerea
devine
brusc
subterană
(Iar
soarele
o-ntunecată
rană)
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea soarelui
Ma-ntorc acum spre viitor cu fața.
Lumina lui îmi trece-adânc prin pleoape.
Și oamenii îmi sunt și mai aproape
Și parcă m-a luat de mână, viața.
Eu secolului meu i-aud povața;
Spre el vin milioane să se-adape,
Strălucitor ca fața unei ape
Când soarele răsare, dimineața.
Ca peste șesuri aurii de grâne
Văd zarea largă-a zilelor de mâne
Și peisajul lumii viitoare.
Mai tare-mi bate inima în piept!
Spre viitor tot sufletu-i îndrept,
Mereu, ca floarea-soarelui, spre soare.
sonet de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj de noapte
În hainele nopții m-am încovoiat
De trei ori sub poveri grele: pribegie, dragoste, existență.
Cunosc trei forme de fericire: poezie, eu însumi, soare.
poezie de Hai Zi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decorul
Sus, pe dealuri, Toamna pune
miriști galbene-n lumină,
arături ca de cărbune
și mohoare de rugină.
Rânduri-rânduri, spre câmpie
se perindă nori de plumb
peste larga simetrie
de coline cu porumb.
Iar când soarele străbate,
luminând peisajul vast
de dreptunghiuri colorate
într-un limpede contrast,
Saltă-n valuri jucăușe
și foșnește lung sub soare,
cu mătasă la pănușe,
mămăliga viitoare...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Dănuț Cepoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
... iubito bună dimineața ce zi frumoasă-i azi afară
ce soare cald respiră viață ce liniște se înfioară
ce frunze cad în toamna lină cât aur galben în peisaje
ce dezgolesc ba o tulpină ba bust de fată de corsage...
catren de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zidul
Desenez o fereastră în zid,
în zidul surd, ca o moarte,
și mă prefac c-o deschid
și privesc pân-departe.
Doamne, ce sfinte peisaje
dat mi-i să văd uneori:
ce arbori cresc pe blindaje,
sau pe tranșee ce flori!
Soarele șade în ierbi încâlcit,
pământu-i de spice mai greu;
și aproape că sunt fericit
în fața peretelui meu.
... Desenez o fereastră-n zid, și
se cască-o spărtură: în ea
m-aș teme să cad de n-aș fi
legat ca un lanț de podea.
poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peisaj umed
Plouă strâmb
Și fals,
Plouă tâmpit-
Plouă cum ploua-ntr-o zi la Londra
Când sorbeam un vermut sec
Cu Anny Ondra
într-un bar pe Piccadilly Street...
Ploua ca și cum o stropitoare
Ar uda, pripită, verzile peluze
Inventate-anume ca s-amuze
Lorzii beți de whisky
Și morți după soare...
Plouă ca și cum stropii de ploaie
N-ar fi decât stropi de nădușală
Ce s-ar scurge de pe Anny Ondra goală-
Când se-ncuie cu boxerul în odaie...
Plouă,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Cinci grotești (1943)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasul Pa
La căpatul zorilor pornesc spre Pasul Pa.
Părăsesc ținutul Ch'ang-an împreună cu primăvara.
O femeie spală rufe în apa strălucitoare.
Păsările dimineții cântă în lumină.
Ținutul râurilor. Aici bărcile sunt transformate în magazine.
Punțile munților anină de vârful copacilor,
Cățărându-se către o sută de sate.
În soarele îndepărtat se află Două Fluvii.
Oamenii de aici vorbesc o altă limbă,
Dar cântecul păsărilor este același.
Înțelegând profunzimile peisajului,
Chiar și aici, nu sunt niciodată singur.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi
Eu, pilonul sculptat
de tine
în umbră;
apus de soare
în peisajul leagănului tău,
sunt.
Eu, aleea pașilor întorși
spre nostalgia ierbii călcate
în urma ta,
steaua de regrete,
popasul tău
fără de plecare,
sunt.
Tu, cunoașterea mea
născută în mine,
secunda din zborul meu
și aripa mea spre Rai,
ești.
poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pași pe nisip (20 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și peisaje, adresa este: