Poezii despre Soare și plajă
poezii despre Soare și plajă.
Dacă am înțelege că suntem nisip
Dacă am înțelege că suntem nisip
am fereca ferestrele și ușile
să-mpiedicăm vântul să ne descompună.
Și-atunci ne-am plimba pe plajă
în zilele cu soare
pentru a acoperi golurile pe care le avem în corp;
ne-am contopi bucuroși cu orice recipient
pentru a-i putea fura forma și mirosul.
poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara poem diamant
Anotimp
sezon estival,
cu multă căldură,
nisip, plajă, apă, valuri,
vacanțe la mare sau munte...
Cu parfum de flori
ce zâmbesc suav
la Soare
vara.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mijloc de vară, Tobago
Pe plaje largi pietre solare.
Arșiță albă.
Un râu verde.
Un pod,
palmieri galbeni pârjoliți
în grădina de odihnă a verii
ațipind în zile lungi de August.
Zile pe care le-am păstrat,
zile pe care le-am pierdut,
zile care au devenit prea mari, ca fiicele,
brațele mele ocrotitoare.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Octogenarul pe plajă, la nudiști
Pe plajă, fetele, la mare,
Sunt goale pușcă, stau la soare;
Moșnegul cel cu ani destui
Și-a spus cu ciudă-n sinea lui:
Nu m-a lăsat numai puterea,
Dar m-a lăsat, văd, și vederea.
pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (1 august 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi vine
să mă culc cu prima femeie
care seamănă c-un bărbat
spune
tânărul cu trupul bronzat exilat
pe o rogojină de plajă
apune
soarele cu guma de la chiloți
lărgită de spasme: o vrajă
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea copilăriei (Codruței)
Mi-a spus o steluță
De mare, drăguță,
Marea-i bucurie
De lumină vie.
Soarele apare
Chiar direct din mare;
Cât ai zice "pește"
El ne încălzește
Plaja aurie,
Bună ca să fie
Pentru toți: fetițe,
Băieți, mămăițe,
Boabe de nisip,
Îmbrăcate-n slip.
Poți vedea la mare
Bărcuțe, vapoare,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (31 august 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
O frumoasă poezie S-o citești și să tot fie, Mi-a plăcut drăguța Marea și Codruța; Plaja aurie; Pești și bucurie; [...] | Citește tot comentariul
Clipa fericirii
Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
și ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înțeleg ce s-a întâmplat
în acel rărărit de soare
când cerul săruta pământul
și aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te așez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.
poezie de Maria Ciobotariu (4 martie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nisipuri
pe plaja care dă aici cu scoici
în mare
trece femeia cu burta la gură
printre femei cu burta la soare
ele nu se așteaptă să nască
ea nu se așteaptă să-i crească
o alta
vechi-născutul - urâtul - și aici
se desparte de timpul trecut
de când arată ca o clepsidră
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri
Sunt singur și trist în această viață
Iar vântul nebun mă lovește în față,
Ochii tăi negri-un nesfârșit deșert
Îmi biciuie trupul slăbit și inert.
Mi-e dor de nisip, de plaja cu soare,
De dragostea ta cea mult iertătoare,
De anii trecuți, de privirea ștrengară,
De tot ce a fost și acum e povară.
Mi-e dor de trecut, dar ce mai contează
Că inima-n mine încă vibrează,
Când fără de voie, cuvânt despre tine,
Aud și suspin. Tu crezi că mi-e bine?
poezie de Alex Dospian (iulie 2014)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu pot să scriu mai bine ca tine și nu mi-a luat decât 10 minute. Sunt singur și trist și [...] | Citește tot comentariul
Clipa fericirii
Mă plimb pe plaja pustie
calc pe fire de nisip
și ascult ecoul primului val
mă întreb fără să vreau
de ce umbra ta
a rămas în amintire...
sub strălucirea unei lacrimi pe obraz
nu înțeleg ce s-a întâmplat
în acel răsărit de soare
când cerul săruta pământul
și aburi albi se ridicau din mare
întoarce-te,
când se apropie amurgul
să te așez în palma visurilor
ca o lumină în dansuri diafane
să recompunem împreună
zâmbetul stelelor de mare.
poezie de Maria Ciobotariu (10 iunie 2017)
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și plajă, adresa este: