Poezii despre Soare și turism
poezii despre Soare și turism.
Turism
Șoseaua urcă spre Voineasa,
Iar Lotrul curge spre Brezoi...
O fată și-a pierdut cămașa
Prin fânul de curând cosit,
Și-acum, în poarta casei, s-a proptit
Să-și mai arate-o dată sânii goi
Și trupul rumenit de soare
Turiștilor înfometați
De farmecul unei idile trecătoare
În pitorescul munților Carpați...
Așa sunt toate fetele la munte...
În prima zi -
Oricare-ar fi -
Se lasă sărutate doar pe frunte...
A doua zi,
Până și cele mai ursuze
Se lasă sărutate chiar pe buze...
Iar în a treia
Sau a patra zi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
La biserica de piatră
la biserica de piatră am fost să mă reculeg
Dumnezeu e pretutindeni și naturile sunt sfinte
creația Lui divină acum pot s-o înțeleg
s-o descriu în limba scumpă cu alesele cuvinte.
săpată în stânca de haiduci străbuni
biserica și azi se-nvârte după soare
la adăpostul ei se pozează tribuni
gânduri de uimire se pierd în răcoare.
la corbii de piatră se adună turiști
înălțați pe stâncă veghează în pace
am privit cu admirare solii pacifiști
ce construiește timpul nimic nu desface.
la altar de piatră s-au rugat sofiști
s-au închinat îngeri, bine să provoace.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin booking, dumnezeu
ia urma femeii ce se strecoară,
felină, pe străzile pavate cu lumină
spre un univers de sex preafrumos
ia urma femeii-republică
da
veneția a fost o mare putere maritimă
o leoaică cu ghearele ascuțite cândva
pe dale de marmoră
și
nimeni nu pricepe acum noua putere turistică
noile sentimente pliate
-n pliantele viu contemplate
(?!) ah, ia
urma creației sale, prin booking, un dumnezeu
ars de soare în tricou marinar
scufundând o gondolă ca nouă
cale de imersie-n picătura de rouă
din colțul ochiului trimbulind
ah, lovind
fundul bărcii ușor cu călcâiul
[...] Citește tot
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi oameni în același interval de timp
Cu lejeră dexteritate, în Culag Bar un lăutar
Cântă melodii vioaie, ritmate, la vioară.
De unde știu asta? Eu sunt în Edinburgh.
Pe debarcader, turiștilor arși de soare
Le-atârnă burțile peste niște șorturi improbabile.
De unde știu asta? Eu sunt în Edinburgh.
Un bărbat agață pe lacul Veyatie
Un păstrăv la undiță. Peștele se zbate-n cârlig.
Iar eu sunt în Edinburgh.
Sau așa pretind. E-atât de ușor să fii
Doi oameni în același interval de timp.
Unul zâmbește și bea cafea
În Leamington Terrace, Edinburgh.
Celălalt taie-un pachet de-amintiri
Și trage as după as după as.
poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din turistul care-am fost
Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranța în mine moare,
viața nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai țes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neștiută.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescari
În ce an ne aflăm? În ce secol? Acești oameni
cu bărcile lor legate una de alta și cu nevoile lor,
cu abundența
pe care marea o oferă și-a oferit-o de generații,
acești oameni sunt stăpânii vechilor drumuri,
a vechilor moduri de viață și nu prea au nevoie de altceva.
Marea Laccadive uluitoare ca întotdeauna,
deopotrivă calmă și neliniștită, ca nevestele lăsate singure în pat,
femei a căror dragoste e asemeni valurilor, pulbere înspumată.
Asemeni mareelor. Acești oameni
cunosc frumusețea și riscurile, știu că recoltele bune
se fac dimineața devreme,
înainte de sosirea turiștilor, înainte de sosirea surfer-ilor:
[...] Citește tot
poezie de Gerry LaFemina, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit toamna
Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.
E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.
Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.
Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașele respiră
s-a terminat sezonul turistic. au căzut și frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele își lasă voaletele cenușii și așteaptă nopțile mai lungi
au atâtea de povestit și nu vor să fie întrerupte
copacii desfrunziți se spală cu cer curat și-l lasă să coboare
iar cerul pășește cu grijă printre mașini
și așteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar știe ritmul vieții.
poveștile născute prematur sunt ținute la incubator
primesc zile intravenos și respiră cu greutate
dar se știe că orice început e mai greu
plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-și cum săreau șotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar și casele mor. cad pur și simplu
orașele respiră. cenușii la față. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geograful
Când pleacă în concediu de odihnă
Chiar dacă merge prin păduri, prin praf,
Ori stă la soare pe o plajă-n tihnă
El nu-i turist, el este geograf.
La munte când se duce să schieze
Se mai oprește-n pantă pe furiș
Ca nu cumva din grabă să rateze
Vreo creastă mândră sau vreun grohotiș.
Când pe la deal și-a început voiajul
Și ca amicii să nu-l creadă tont
Le-arată plin de sine peisajul
Spunându-le că e un piemont.
Nici la câmpie nu se potolește
Deși nu e nimic spectaculos,
Dar nu se lasă până nu zărește
Găvane, crovuri, padine și loess.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (2 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pompei
mă plimb printre ruinele tale, femeie.
firește, cerul este albastru, ca lângă mediterana,
dar cum este posibilă atâtă distrugere?
aleile șerpuiesc pavate cu pietre albe printre statuile decapitate și
zidurile rămase-n picioare,
pinii răsar de unde nu te aștepți, vizibili prin câte o fereastră, o boltă
o curte interioară cu un ciot de havuz.
sunt fresce, chipuri de animale desenate cu ce dermatograf pe
tencuiala slinoasă?
menadele sunt roșu-cărămizii - cu ce ruj au fost mâzgălite?
ce amintire, din ce oraș, din ce seară, le umflă sânii rotunzi?
norii trec pe deasupra ca niște furouri mototolite
furtunile trec șfichiuind bucățile de cornișă
ca niște cearceafuri ude de transpirație.
firește, au mai rămas schițe vagi de tricliniu,
graminee foșnind lânga pulpa satirului -
dar unde este ruina unei guri râzând cu necaz și dispreț,
unde sunt vestigiile ochelarilor de soare, brichetei pall mall, unde
sunt termele
de faianță și fard ale snobismului tău?
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Soare și turism, adresa este: