Soare şi virginitate

Tărâmuri

Nimic nou sub soare
pe diurna-mi cărare -
şarpe hoinar
prin colb de altar...

Tainic e totul
sub Luna ce-alină -
poteca îmbracă
dantelă virgină.

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astingere

Cât drum străbate raza de la soare
Şi până la gutuia din gutui,
Numai s-o prindă, ca pe-o fată mare,
Căzând în patul alb al frigului!

Da, mă refer la brumă, dragii mei,
Cearceaful alb gătit pentru căderi,
Trădând fiorul oricărei femei
În faţa primei sale mângâieri.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Categoria ştiulete

un lan de porumb un lan de fecioare
un lan de floarea
soarelui un lan de van gogh
un lan de ciori cu inima moale – şi ele fecioare –
un lan de gloanţe băgate în orb

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zori pe plită

Zorii făceau burtă!
În mame căutau trifoi cu patru taţi
norocoasele fecioare ce înfierbântă
aluatul de pe plită
unde soarele mai doarme leneş sub pat
şi întunericul în faşă frământă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colo sus în vremea ceia

Colo sus în vremea ceia [bis]
În frumoasa Galileea,
O fecioară vieţuia
Ce Maria se numea.

Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea sălaşul.
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga

Îngerul Gavril intrase
La Sfânta fecioara-n casă
Şi din zbor cum se opriră
"Bucură-te" îi grăiră.

Şi deodată ce văzură:
Casa toată-i se umplură
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, floarea soarelui

O, floarea soarelui, mereu sub a vremii osândă,
Numărând paşii soarelui, adunând lumină,
Năzuind pururi spre-o climă mai dulce şi mai blândă
Unde calea drumeţului trudit se termină,

Spre ţara unde tineri consumaţi de neîmpliniri
Şi clorotice fecioare învelite-n nea
Se ridică din triste morminte mirese şi miri –
Iar tu, floare a soarelui, te visezi stea.

poezie clasică de William Blake (1794), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fată de primăvară

Te prinde primăvară ca o rochie subţire
Îmbrăcată la o despărţire.

Primul fluture tresaltă-n soare;
Ca să te asemui, caut o floare,
Caut o floare-n vânt şi-n minte.
Fată mare, adu-ţi aminte
Cum treceai încununată de-albăstrele
Şi-n gând nevinovată de tot,
Aşa cum trec căpriţele în turma de oi,
Cu fire de iarbă în bot.

Azi mersul ţi-e catifelat.
Şi farmecul din tine creşte pe-nserat;
Atunci toate tainele se-nchid în gând
Ca mâinile pruncului plăpând.

poezie clasică de Raymonde Han din Cartea dimineţii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virgin

Virgin este cuvântul nerostit,
Prin aparenţe el îşi cheamă sensul,
Dar unde e iubire, ca-ntr-un mit,
Regina-şi va găsi alesul.
De marmură e marea fără vânt,
Fierbinte soarele topeşte păsări, maluri,
Poeţii vin, adaugă un cuvânt,
Iar noaptea va începe balul.
Eu te voi lua în braţe-ncet, tăcut,
Noi ne vom pierde în ciudate dansuri,
Poate, iubito, pentru asta ne-am născut,
Pendulul morţii, să-i oprim balansul.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paris

Bastard - creolă cu breton
Şi-aici ajunse: muşuroi,
Cocioabe fără zid. Noroi.
Un soare firav şi aton.

- Curaj! La coadă... Un planton
În şir de-mpinge - înapoi!
- Foc stins; hârdaie prin noroi,
Trec goale-ori pline în cordon.

Ici, biată Muza lui fecioară
Făcu trotuaru domnişoară.
Spuneau: Ce vinde ea de-a rândul?

- Nimic. - Zăludă sta ca zidul,
Neauzind cum sună vidul,
Uitându-se cum trece vântul...

poezie clasică de Tristan Corbiere din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Taşcu Gheorghiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fugă din decor

lumea mă crede vinovat
mă poate răstigni
are pe retină nori de furtună
care o face opacă şi crudă
nu mă apără nicio fugă din decor
norii grei de apă
umplu o fântână
în pieptul unei fecioare

apare o lumină mireasă
snop de grâu în soarele amiezii

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!