Poezii despre a greși e omenește și învățătură
poezii despre a greși e omenește și învățătură.
Glossa ochiului închis
Într-un colț de lume, azi,
Plânge ochiu-ți cu speranță.
O făclie-n gânduri arzi
Dor de prunci și dor de casă...
Stele cad în palma ta,
Voci și bucurii deodată,
Iarăși le vei revedea...
Oh, ridică-te și iartă!
Într-un colț de lume, azi,
Dormi. Și gândul ți-e acasă...
Ochii-nlăcrămați și calzi
Caută înspre fereastră.
Parcă-ți vezi în gând, tu știi,
Pruncii blândă mângâiere.
Iar, la tine vor veni,
Doi luceferi, printre stele.
Plânge ochiu-ți cu speranță...
Umbra peste chip se lasă,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre a greși e omenește și învățătură, adresa este: