accidente şi timp

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut

Nu mai plânge pentru ceea ce-i deja trecut,
Timpul, în graba lui, iute se petrece,
N-are răgaz să remarce minut de minut
Erorile enorme pe lângă care trece.

Iar dacă tu consideri aşa ceva drept accident,
Ba, chiar respingătoare pentru bunul simţ indolenţa
De-a fi răsplătit meritul cu un trist eveniment,
Înseamnă că nu ştii cum funcţionează Providenţa.

poezie de Sir William Davenant, 1606 - 1668, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă

Seară, frig,
buletinul meteo aruncat la gunoi,
sentimente prăfuite,
ruginesc sub pătura de brumă,
Ducu Bertzi, cu glas ruginit
îşi tot cântă iubita
(pe unde-o fi?),
accident teribil pe DN 1,
a doua lună de şomaj tehnic,
frunze căzute în parcul de vizavi,
E toamnă fir-ar să fie,
s-a dus, ehee, septembrie,
gata cu romantismul boem,
iubesc, am curaj şi mă tem,
spunea poetul
într-un acces de furie!
Va trece şi toamna,
muri-va şi iarna,
apoi vom curăţa, grijuliu iarba
ţi vom găsi, acolo, biete sentimente,

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discuţii

Discuţii la cana de ceai...
Secţionăm ştirile zilei,
Ca un bisturiu al cunoaşterii... până la sânge!
Ne oprim la accidente mortale – lucruri banale.
Dar vom păstra amintirea ultimei secunde
Ce duce pe un drum fără sfârşit.
Apoi ne îndreptăm către politică...
Ce sens jocuri murdare,
Când copii şi părinţi, flămânzind,
Dorm prin canale?!
Coroane şi iahturi,
Clocotesc în mocirla aceluiaşi mâine...
Mucegăită sau nu,
Ne ţine de foame,
Aceeaşi bucată de pâine.
Coordonatele sunt dificil de-nţeles.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima oră

La Circ...
Un accident banal –
Un acrobat,
Un salt mortal
Şi...
Acrobatul nu s-a mai sculat...

Alămurile din orchestră au tăcut,
Iar clovnii din arenă au ţipat...
Dar publicul din staluri n-a crezut
Că poate fi şi-un accident adevărat
Şi-a fluierat...
Zadarnic –
Mortul n-a mai înviat...

Păcat de el!...
Era un tânăr acrobat frumos,
Cu corpul tatuat de sus şi până jos,
De care publicul se minuna,
Când îl vedea-ndoit ca un inel,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subconştient de poem

treceam prin subconştientul
unui poem mână în mână inimă
în inimă şi amândoi într-un
panamera decapotabil doar sâ
nii tăi rămăseseră în afară
ca un decor cu munţi şi ză
pezi între noi cuvintele fă
ceau cearcăne de atâta nesomn
în faţă drumul culegea flori
şi le arunca pe parbriz atunci
am văzut amândoi cum un pom
n. b. pomul cunoaşterii se apro
pie cu viteza mc2 supra 2 cu ca
re îţi voi descheia fermoarul
rochiei într-o cameră de hotel
accidentul părea inevitabil se
vedea deja pomul strigând făcân
du-ne semne ca o barieră de tren
brusc timpul a început să se di
late şi dincolo de fermoarul ro

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Act de justiţie

Inculpatul, e-o persoană
importantă şi cu pile,
cu alură indiană
şi manifestări febrile.

A venit la judecată
după accidentul care
e-o faptă catalogată
penală, în acuzare.

A lovit, scrie-n rapoarte,
după care şi-a luat zborul
şi-a lăsat, atins de moarte,
ditamai judecătorul.

După amânări cu anii
ce-au făcut pe mulţi să fiarbă,
poate c-au vorbit doar banii,
nu justiţia cea oarbă.

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În viaţa fiecărui om există o zi
specială în an. Anul acesta a fost
pentru mine, din nou, altfel.
Am suferit un accident banal,
piciorul drept este în gips.
Mă deplasez greu de ici până dincolo,
nu mă plâng pentru că am alături nişte
copii minunaţi, familia mea,
şi pe voi, prietenii mei virtuali.
Vă mulţumesc pentru tot, mi-aţi umplut ziua
cu mesajele voastre.
Vă iubesc, şi vă doresc tot binele din lume!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile

Sunt cea mai fericită parte a vieţii, ele, nopţile, pline de vise
Şi nicidecum zile cu număr, cu limitările; în plăceri, ambiţii, avut.
Fără de margini ego, nu complicat real, doar simplele, promise...
Poate de asta în noapte ne ivim mai mulţi... îi suntem nou născut!

O luăm sfătuitoare, plinul de amor, de-un "tête à tête" idilic
Şi n-o urâm că ne scurtează paşii de parcurs, ne lăsăm pradă
Absenţei, în trecere de ore în secunde, de un sprint în neştiut, empiric...
Ne-o facem dulce sărbătoare; de aniversări, noi ani... Ne e dragă!

N-o supără că-i amintiri de crunte, în bezna-i, de accidente
Şi n-o numim de naştere, nici pentru nume nu o celebrăm!
Rămâne parcă un mister de jumătat' de viaţă, eminamente,
Uitată... Poate că nu, căci se răzbună eterna, ce la amurg urmăm!

E de-ntuneric drog, fără de licăriri, când paşaportul de serviciu... ni-l predăm.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler din Scrisori imaginare
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!