Poezii despre adevăr și dialectică
poezii despre adevăr și dialectică.
Viața ca o beție
Trăiesc între aplauze și fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beție care se va încheia dincolo.
Sfâșiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce știu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi crește chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba știu ele ceva?
Beție a puterii de furnică.
Ideile singura bucurie. Să trăiești viețile
Câtor mai mulți contemporani.
Și totuși dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și dialectică, adresa este: