Poezii despre adevăr și moralitate
poezii despre adevăr și moralitate.
D-na Benjamin Pantier
Știu, a spus că i-am prins sufletul în capcană
Cu un laț care l-a însângerat de moarte.
Că toți oamenii îl iubeau
Și că cele mai multe femei l-au compătimit.
Dar, ia, închipuieșteți că ești o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate
Și că detești mirosul de whiskey și de ceapă,
Și că ritmul "Ode"-lor lui Wordsworth îți sună plăcut în urechi,
În vreme ce el de dimineața până noaptea
Tot repeta flecuri comune:
" Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?"
Și, apoi, închipuiește-ți
Că ești o femeie cu gust, talentată,
Și că singurul om cu care moralitatea și legea
Îți permit să ai legături maritale
Este exact omul care te umple de dezgust
De fiecare dată când te gândești la așa ceva,
Mai ales că te gândești la așa ceva
De câte ori îl vezi.
D-aia l-am alungat din casă
Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viii și morții
O regulă te-ndeamnă să nu scrii
Decît de bine despre vii,
Că lucrurile judecate
Trec pentru tine-ntre păcate.
Porunca e să rabzi din greu,
Că judecata-i a lui Dumnezeu.
Tot regula te-ndeamnă să te porți
Sfiios, cuviincios și cu cei morți.
C-au apăsat, c-au prigonit
Stăpînii timpului, trăit
În plînsete și suferință,
Tu întărește-te-n credință
Și rabdă aprig, semenule meu,
Că-i pedepsește bunul Dumnezeu...
De altfel dogma-nvață pe mișei
Că orice stăpînire-i de la El,
Că focul, sîngle și fierul
I le-a trimis spre pocăință cerul,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi din VERSURI - 1980 (1963)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-aș mai naște încă o dată
De m-aș mai naște încă o dată,
De-această dată, după voia mea,
Dar nu-n această lume (po)sedată,
N-aș vrea ca să mai pot vedea:
În loc de originarul fenotip,
O mască așezată peste chip;
În loc de zâmbetul sănătos,
Un rânjet ce-l imită hidos;
În loc de caractere-adevărate,
Defecte comportamentale agrava(n)te;
În loc de higienica moralitate,
O atmosferă de promiscuitate;
În loc de onoare și demnitate,
Necinste și lipsă de probitate;
În locul divinei solidarități,
Ostilitate din prejudecăți;
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boicot
Motto
"Trăiesc o viață fără noimă,
Îmi mor prietenii artiști,
pe stradă, ori sfidând spitalul...
iar din a lor dezmoștenire,
nu mai aud decât finalul,
spre care ei se-ndreaptă triști..."
. Boicot
Motto-ul de mai sus mi-e muză,
(e un citat dintr-un prieten),
plin de un adevăr macabru,
un liliac pe-un candelabru,
dintr-o biserică-n ruină...
ori o capelă...(nu sixtină...)
Se duc, se-ascund prin cimitire,
oameni cu probități morale
și valoroși, asta mă doare,
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilieriști damnați... sau "Jurnaliștii"
Autoinventați, n-au școli corecte,
"Tupeu" le este proba ce-au trecut
Vânzându-și suflet, ce și-au prefăcut;
Întruchipat în exprimări abjecte.
N-au niciun fel de jenă sau morală;
Sunt doar unelte ce s-ascut pe bani...
Sunt multe curve și-mpuțiți golani
Ce-s gata de atac, cu mintea goală.
Au un patern de schizo... Elaborați
În isterii de zilnice exersări
Pe invitați, prin crunte provocări;
Ce ei întreabă și răspund, ca scelerați.
Nu au respect pentru cultură, vârstă,
Mânjesc familia... neveste și copii,
Din adevăruri vă prefac spălătorii
De creiere... cu mintea lor îngustă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru acei care plătesc taxe
Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.
Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spațiile goale sunt pline de promisiuni și de amabilități vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând fiecare curbă de-a lungul drumului.
Furnizorii adevărului și prădătorii justiției se ascund
În spatele paravanelor din beton și a lizierelor,
Împlinind citatele vieții noastre scurte, dar iuți,
Taxându-ne pentru exces de viteză și abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.
Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinerețe, am avut viziunea
Părții indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar la distanță, derulându-se-n mare viteză, vârsta de șaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari și cărucioare de golf.
De-a lungul drumului
Am condus mașini fierbinți și femei iuți...
Le-am luat cu mine atât de departe cât am putut...
Nenorocoasele adevăruri ale tinereții mele
Se uită la mine prin oglinda retrovizoare-a ochilor mei
[...] Citește tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuget târziu
Am dedus că viața pâmânteană ar deveni o adevărată peliculă divină,
dacă oamenii nu s-ar speti să o aglomereze cu viitoare religve materiale,
ci s-ar înfrupta mai des din bucătăria frumuseții ei spirituale,
care prin legile înțelepte va înflori sănătatea, fericirea și pacea sufletească a omenirii.
Am învățat că nu râvnesc și să nu imit pe nimeni niciodată, pentru fericirea searbădă a confortului material,
dar să fac tot posibilul să arăt oamenilor din jurul meu cât de aproape și de sănătoasă este fericirea spirituală,
trebuie doar să o dorească cu adevărat și să respecte câteva norme elementare de morală,
apoi trăgând linie de fracție să calculeze cu mintea sufletului câtul dintre fericirea materială și cea spirituală și să aleagă.
Am înțeles că nu întâmplător viața pământeană are scară de valori,
dacă pe ea nu se coboară măcar o dată în infernul mizeriei morale nu avem cum să râvnim la caracterul frumos al înțelepciunii.
Am dedus că în travaliul vieții pământene, iubirea umană ridicată mai presus de cea Divină, transformă viața oamenilor în episoade dramatice și poate educative până la sfârșitul ei.
Am înțeles că oricât de ateistă și nesaturată este stiința omenirii, în fața neputinței și a morții îngenunchiază la picioarele Divinității cerându-i cu pioșenie ajutor și îndurare.
Am dedus că oamenii ațâțați de poftele cunoașterii, dezgroapă barierele enigmelor îngropate de frământările trecutului, eliberând odată cu ele și blestemele lor.
Am înțeles că energia apei este însetată de sărutul rece al pământului ca plămânii focului de oxigen, ca aripile aerului de libertatea mișcării și ca omenirea de fericirea supremă, încă umbrită de caprici ispititoare.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (martie 2008)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru cei care-și plătesc taxele
Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.
Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spațiile goale sunt pline de promisiuni și de amabilități vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând
Fiecare curbă de-a lungul drumului.
Furnizorii adevărului și prădătorii justiției se ascund
În spatele paravanelor din beton și a lizierelor,
Împlinind citatele vieții noastre scurte, dar iuți,
Taxându-ne pentru exces de viteză și abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.
Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinerețe, am avut viziunea
Părții indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar mai la distanță, derulându-se-n mare viteză,
Vârsta de șaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari și cărucioare de golf.
[...] Citește tot
poezie din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tatălui meu
Ai fost un simbol în viața asta pentru mine
M-ai apărat de rău, mi-ai arătat ce-i bine
Mi-ai fost exemplul cel mai bun în toate
Ai fost o pildă de moralitate
M-ai educat să îi respect pe oamenii adevărați
Să mă-nconjor de prieteni ca de frați
Tu mi-ai vorbit pentru întâia oară
Despre iubirea noastră pentru țară
De multe ori tot mi-ai povestit
Despre eroii ce pentru țară au murit
Cu ochii în lacrimi mi-ai vorbit de multe ori
De generația ce s-a stins în închisori
Tu mi-ai predat întâia lecție de onestitate
Și mi-ai vorbit cu elocință de dreptate
M-ai tot rugat să nu fiu sclav pe bani
Să nu-i urăsc pe cei ce-mi sunt dușmani
[...] Citește tot
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înșelăciune
Cât de păcat e că adevărul nu e de sine stătător,
Cu deget să-l arăți pe stradă, să îi atingi firul de păr,
Să fie atât de evident cum fără alb negru nu-i gri
Și niciodată tați și mame n-ar naște invers, din copii.
Sau ne autoînșelăm, că noi am inventat minciună,
Cum fresce antice îngropăm în strat de bidinea cu humă
De ce-i frumos, valoare, drept, cinste și harul de onoare...
Că suflet ce le-a pus pe zid, de-atât ascuns dispare, moare.
Este promis necugetat sau pus la cale doar să-ncânte
Cum vechi icoane din tipar se vânt sfințite că sunt sfânte
Și apa din butoi de plastic murdară de la măturoi
E sfânta pură de gargară ce-o lume-o crede... Un puhoi!
E bunul dat de un nebun pe o avere greu muncită
Din lumea lui de minți surori ce vând prostia iscusită,
Lăsând naiv încrezător, loial în crezul lui uman
Fără de scut... în remușcări se îmbolnăvind și fără ban.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și moralitate, adresa este: