Poezii despre agresiune și existență
poezii despre agresiune și existență.
Agresorului meu
Un bețiv, lipsit de minte
și c-un suflet de ateu,
m-a bătut, fără motiv:
mușchii fiind creierul său!
Și se laudă bețivul
că e plin de bani și pile,
el crezând c-aceste lucruri
sunt valori ce-i dau "sclipire".
Se mai bate-n piept, cu pumnii
și e mândru ca un diavol,
c-a putut să-mi spargă capul:
criminalul și bastardul!
Dar nu știe că pedeapsa
va cădea pe capul său
și atunci va înțelege:
Că Există Dumnezeu.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018), traducere de Ioan Ioncy
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armă
Conceptul derivă retoric
Din sintagme coercitive
A fost pe vremuri elogiat,
A existat și-n epoca de piatră
Dar probabil cu mult înainte
În vremuri imemoriale,
Se ținea în teacă sau tolbă,
Era făcută cu artă de sorginte
Acum a degenerat în permis
Plus o pușcă cu lunetă
Pentru anumiți vânători,
Deunăzi pornea atacuri feroce
Urmând itinerarul cătări
După o ultimă secvență,
Mă tem să nu degenereze
În șiraguri de agresiuni,
Să nu ne mai fie malefică
Să nu ne ucidă fauna și ființa.
poezie de David Boia (5 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri pentru întregirea mea
Azi-noapte-am încercat să mă-ntregesc
Cu focurile globului ceresc!...
Dar teama de-a rămâne tot ce sunt
A sugrumat în mine orice-avânt -
Și-azi-noapte n-am putut schimba nimic
Din existența mea de mozaic!...
Azi-noapte-am fost învins -
E-adevărat!...
Învinsul, insă, n-a capitulat!...
Dar cum mi-am pus în gând să mă-ntregesc,
Întâmple-se orice s-ar întâmpla,
La noapte -
Cea din urmă noapte-a mea -
Voi fi eroul unui "fapt divers" banal,
De care numele-am să-mi leg,
Ca și defunctul meu coleg,
Sărmanul Gérard de Nerval!...
Și-atunci,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e drag
Mi-e drag de mine; niciodată
N-am agresat pe cineva
Și n-am pretins că-n lumea toată
Doar eu am drept de-a exista.
Ba, din părinți am învățat
Pe cînd, cuminte, de copil,
Eu am deprins a fi Bărbat:
Să nu fiu snob și nici umil.
La brîu eu port cu fală Daca
Și am deprins cu Decebal
S-o țin chiar fără teacă gata,
Scurtînd Barbarii la hotar,
Așa cum ne-a-nvățat Tomiris,
Regina Daciei Eterne,
Cînd l-a scurtat pe mîndrul Cyrus
În clipa gloriei solemne...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ungureanu
Adăugat de Jumanji
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împrejurul lunii rotunde
mi-am pus hainele de duminică și
de dragoste, trupul să nu pățească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul ființei.
îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperișul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămași aleg să uite,
galbenul agresiv și bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.
ne-am iubit cât alții în ani,
mă simțeam dintr-odată schimbat
după săgețile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbințeala trecerii sale.
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna - Războiul văzut de pe front (Prolog)
Piatra, bățul, toporașul, sulița, țepușa, ghioaga,
Buzduganul, alebarda, lancea, sulița și spanga,
Cuțitul, pumnalul, spada, paloșul cel greu, floreta,
Lațul, arcul, arhebuza, pușca, flinta, arbaleta,
Praștia și catapulta, tunul și aruncătorul,
Instrumente de ochire, capsele și percutorul,
Plumbi, alice, gloanțe, bombe, ghiulele și proiectile,
Grenade de multe tipuri, diverse explozibile,
Pistolul și carabina, armele automate,
Groapa, șanțul, palisada, ziduri groase de cetate,
Scutul, zeaua, platoșa, armura, coiful și casca,
Fumul, gazele de luptă, batista, tamponul, masca,
Carele de luptă, tancul, avioane de tot tipul,
Iată întreg arsenalul, perfecționat cu timpul,
Folosit de om de-a lungul trecutului omenirii,
În scopul acaparării, sub pretextul înnoirii.
Regate peste regate, imperii peste imperii,
Neamuri, ginți, triburi, popoare, din codrii, podișuri, preerii,
Au cutreierat pământul, devastând necruțător,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat
Eu vin dintr-un ținut îndepărtat,
De unde nu se crede, nu se speră și nu-i nimic, nimic de așteptat...
Eu vin de unde nu-i lumină, nici vreo nădejde, nici putere,
De-acolo vin de unde totul și toate-s încriptate în durere,
Eu vin dintre acei ce-s morți în viață, robiți amar de patimi rele,
Eu vin dintr-un mormânt adânc și căptușit cu vicii grele...
Acolo zorii sunt murii cu emailul cariat,
Acolo croncănește-un soare cu dinți dugoși de bronz învăpăiat
Și ulii strălucesc sălbatic când pigulesc al existenței stârv viciat.
Acolo orizontul, reprimă-orice cerești simțiri în nori acizi și albăstrui,
Și-un plumburiu nociv umbrește latentul boț al soarelui gălbui
Și-amurguri grii oferă-o tihnă, brodată-n roz de pace care "nu-i! "
Acolo-s văi prelungi de buimăceală,
Învăluite într-un absurd radioactiv și-un soi de rouă industrială...
Acolo-s bucurii cumplite și-o fericire închipuită, nebănuit de zapcială,
Ce împroașcă-n toți amărăciune și exces bizar de zbenguială...
Acolo-s câmpi bătuți de toți, după-o dulceață trivială,
Acolo-s lucruri vanitoase din care moartea-i doar reală...
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Versuri din vicisitudinile vieții, Zidire Spirituală
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre agresiune și existență, adresa este: