agresiune şi iubire

Iubesc acea mişcare de nori greoi, turbaţi
ce cu-o sfinţenie tristă mai tună pentru noi
precum pentru vreo formă de agresive ploi
prin care cei ce mişcă-s frumos decapitaţi

catren de Johan Klein
Adăugat de Johan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

Toţi mă doresc,
Puţini mă apreciază,
Şi mai puţini mă au.
Adesea sunt agresată...
Unii îmi dau cu piciorul.
Dar şi eu mă răzbun!
Îi mănânc în călcâie
Precum o râie.
Alteori sunt oarbă...
Şi provoc suferinţă.
Cu toate acestea,
Acolo unde nu sunt,
Nimic nu e!

poezie de Ana Truta (aprilie 2020)
Adăugat de Ana Truta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi frumoşi, nepăsători

Ţi-am dat inima întreagă,
Mi-ai înapoiat-o frântă,
Ai fost fiinţa cea mai dragă,
Azi o amintire cruntă.

Eu ţi-am dat amor curat,
Tu mie durere-n piept,
Nu m-ai iubit cu adevărat
Şi nu ştiu dacă este drept.

Ţi-am dat sufletul integral,
Fărâme l-ai înapoiat,
De-aceea eu am pus final
Iubirii care m-a asfixiat.

Pe tine te-am iubit mai mult
Decât cuvintele o spun,
Singurătatea mi-e tumult,
Şi-n suflet chin mereu adun.

[...] Citeşte tot

poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 8

Când muzică asculţi, de ce să te-ntristezi?
Plăcută-i armonia, stridenţa-i zbuciumare
De tot ce nu desfată, de ce să te-ataşezi
Şi să accepţi plictisul cu-aşa plăcere mare?
Şi dac-a ta ureche se simte agresată
De simfonia celor ce s-au căsătorit
Să ştii c-acele note te mustră deodată
Că tu acum cânţi solo în loc să fi iubit.
Priveşte cum o coardă şi soaţa ei de-o seamă
Vibrează împreună, într-un acord deplin
De parcă tatăl, pruncul şi-o fericită mamă
La unison îţi cântă cu glasul cristalin.

Şi-această melodie ce vorbă-n ea nu are
Îţi cântă doar un lucru: "Tu singur n-ai valoare".

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptul divers

în lumea asta plină de cruzime
eu mă scund în poem violet
respir culoarea cerului în profunzime
departe de suspin şi de urlet.

în lumea mea nu este violenţă
nu agresez lumini nu le sugrum
gândurile mele păstrează inocenţă
ridic în slavă trăirea de acum.

din a iubi mi-am făcut un ţel
pictez pe vitraliu iubirea târzie
pecetluiesc prietenia în pastel
când dintr-un curcubeu storc frenezie.

în sufletul meu e un viu univers
venerez luceferi la faptul divers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebunii

Prietene,
of nebunii de noi
prea cuminţi
între toate visele
timpului neîntâmplat
între poeme
amintiri
dinspre viitorul prezent
din trecutul
nebunilor necuminţi
ce-am fi fost
cândva
undeva...

Şi nu prea mai e nevoie
în arşiţa asta
de cuminţenie...
Prea agresivă
e viaţa
celor pentru care

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim, separat, viaţa

Mi-e dor... Rănile dor
Că nu-mi eşti alături
Prea deasă e ceaţa
Şi de urât înnebunesc,
Iubim, separat, viaţa

Ne-ncearcă gânduri de mătase
La joc de zaruri agresiv
Râvnim secret la şase-şase
Şi jubilăm fără motiv

Iubim, separat, viaţa
Am uitat ce-i aia-mbrăţişare
La braţ, sacoşa: facem piaţa
Şi ştim demult, se mai şi moare

Doamna în negru îşi ascute coasa
Şi seceră brutal fiinţe-spice,
Bat clopote, e-ndoliată casa,
Nu-i nimenea în jur să ne ridice...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împrejurul lunii rotunde

mi-am pus hainele de duminică şi
de dragoste, trupul să nu păţească nimic.
iubirea
în rezumatul ei biologic - splendidă încremenire a unui
zâmbet incert,
înlăuntrul fiinţei.

îi căutam casă, dintre cele mai trainice,
singura cu acoperişul
întreg, după ce minciunile s-au retras,
mi-am închis pumnul, să nu existe regrete
când cineva drag dispare, iar cei rămaşi aleg să uite,
galbenul agresiv şi bolnăvicios din jurul lunii opuse,
infestate cu larve.

ne-am iubit cât alţii în ani,
mă simţeam dintr-odată schimbat
după săgeţile arzătoare din creier,
noaptea căpătase forma sărutului tău, fierbinţeala trecerii sale.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubit o !

O... Cel dintâi, O Absolut... O1
Mi-a scos-o-n cale Dumnezeu, Preabunu',
Cu forme zvelt agresive, statuare,
Ce-ar reclama nu flori, ci demolare

O... O... Oxigen rarefiat O2
Te-oi ocroti, minune, de acide ploi,
Trăire fascinantă-n premieră
Ghebos amor în garsonieră

O... O... O... Sfântă Treime de O3
Prea mult să nu ne-apropiem de zei
Pierzându-ne în nori, unde ozonul
Îţi face bocnă roz combinezonul

O... O... O... O... Simplu O4
De ritmic zbucium rupem patu'
Spasmodic-declanşată nebunie
Ce-asigură comenzi la tâmplărie

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mica elegie

iubeşte-mă, pentru că şi eu te iubesc,
ţine la mine, pentru că şi eu ţin la tine,
soarele e galben, cerul e albastru, norii sunt albastru deschis,
deci, dragă, să ne bucurăm de viaţă

"... până nu se rupe funia de argint,
până nu se sfărâmă vasul de aur..."

câmpiile sunt verzi, şoselele sunt prăfuite
dealurile sunt aurii, viaductele de cărămidă respiră,
tu eşti o fată bună la sfârşit de concediu
mama ta e o femeie de treabă.

încearcă să te porţi frumos cu mine, să nu mă chinuieşti,
să nu dai frâu liber agresivităţii din tine;
nu te gândi neapărat la măritiş, lasă lucrurile să curgă,
iar când faci dragoste, nu te gândi că faci dragoste.

m-am săturat de amoruri cu pandalii -
cred că şi tu ai avut experienţe din astea: muşcatul pernei, ore şi

[...] Citeşte tot

poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Clara
Comentează! | Votează! | Copiază!