Poezii despre agresiune și moarte
poezii despre agresiune și moarte.
Comoara (Epigramistului Gh. Suciu, care susține că, într-o epigramă de-a mea, "bat câmpii")
Bat câmpul literar ca pe o pernă
Și tu te necăjești, dacă vreodată,
Din limba sfântă, veche și eternă
Răsare câte-un fir de nestemată.
Bat câmpul ca pe grâu, ca un părinte,
Catrenele pe limba lor mă cheamă...
Și din făina albă de cuvinte
Îmbobocește câte-o epigramă.
Bat câmpii verzi cu frunze de mătasă.
Când firului de iarbă mă închin,
Sunt agresat cu-o bâtă noduroasă
De unul ce se crede spadasin.
Bat câmpul meu cu maci și mușețel,
Dar, George, dacă te-ntâlnesc în zare,
Să știi că te provoc la un duel,
La un duel de clinchet de pahare.
Să rătăcim, dușmanii toți să moară,
[...] Citește tot
poezie de Viorel Martin din Epigrame si poezii umoristice (aprilie 2010)
Adăugat de Sorin Gabriel Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
"La trecutu-ți mare..."
"La trecutu-ți mare..."
Istoria de fapt stă singură-n picioare,
Vreo țară nu ne-a-nvins oricât de agresoare.
Cu noi ne-am bătut și ne-am învins mereu singuri,
Iar vârsta ne-o hrănim stupid cu-aceleași linguri.
Alți sfinți ne procurarăm cu sărbători cu tot,
Sunt mult mai iertători și strălucitori în scrot.
Brâncoveanu cu fiii muri pentru țară,
Dar sfinții de import nicicum nu au să moară.
Scăpați de principii, și dezlegări la avort,
Ne înghesuim confuz cu toții la export;
Avem pașaport și raport acoperitor
25 litri alcool pe cap de locuitor.
"La trecutu-ți mare", urez " mare viitor"!
Dar unde îți e prezentul, somnoros popor?
Cu sute de biserici, popor lacrimogen
[...] Citește tot
poezie de Stelian Platon (2 noiembrie 2014)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, iartă-ne, că tare idioți mai suntem
punem mână de la mână și construim dezastre
ca pe niște fericite evenimente
ridicate la puterea piramidelor
vopsite decent în purpură
poleite apoi în foiță de aur
ca mai toate rahaturile ștampilate
drept marfă premium
doamne iartă-ne
că oricum nu suntem buni de altceva
am acoperit planeta asta cu plastic
și cu absolut toate nimicurile
de nu mai avem loc
în curând vom căra mizeria în cosmos
vom invada spațiile cu peturi
până și găurile negre vor sucomba
sub agresiunea firmelor de salubritate
și a molozului stelar
suntem precum gândacii din filmele sf americane
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubim, separat, viața
Mi-e dor... Rănile dor
Că nu-mi ești alături
Prea deasă e ceața
Și de urât înnebunesc,
Iubim, separat, viața
Ne-ncearcă gânduri de mătase
La joc de zaruri agresiv
Râvnim secret la șase-șase
Și jubilăm fără motiv
Iubim, separat, viața
Am uitat ce-i aia-mbrățișare
La braț, sacoșa: facem piața
Și știm demult, se mai și moare
Doamna în negru își ascute coasa
Și seceră brutal ființe-spice,
Bat clopote, e-ndoliată casa,
Nu-i nimenea în jur să ne ridice...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ramona Mihaela Opriș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scheletice umbre
Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Și lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-și cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Și totuși, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecțiilor dureroase
Și nu se mai feresc,
De complita moarte, ce ușor sosește....
Și prin ceața nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Și plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...
poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioc-cioc-cioc
ne este frică de el
de reprezentanții săi
în noi, pe pământ
ne este frică de tot ce mișcă în soare
doar tăcem și ne mișcăm ordonat
așa cum ne-a ordonat el
el, cel...
privește-l cum se rotește în zare
cioc-cioc la ușă
ne ascundem sub masă, sub pat
de teamă., de frică
o ancestrală frică
dacă este el
care el,,,
îl știi, îl știi prietene...
mereu sufocați de alegeri greșite
el, pășește cu noi
trăiește în noi
ne bântuie viața, trupul și gândul
Doamne, cât mai răbdați
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu o durere de moarte
fugărit de femeile cu mâinile lungi
mă pot ascunde în zgârcenia cuvintelor
pot mărturisi liniștit păcatele întâmplate
modul nevinovat cum am căzut
pot sta locului fără priviri agresive
și să trec pe lângă prăpastie după o beție
nu mă mai ademenesc picioarele lungi
nu mai am greutăți așezate pe umeri
și spaime de ce scap printre degete
pot călători cu nepăsare în lumea femeilor
insensibil și orb prin partea lor de întuneric
respirăm cu toții porii clipele uitării
distilăm strop cu strop licoarea mândriei
și o bem ca pe un sirop de tuse
fără să ne așteptăm la un efect imediat
ori la o inutilă bucurie efemeră
ne plimbăm fiecare prin gânduri singure
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem pentru poetul poeziei
Am așteptat să treacă timp destul
Pentru-a putea în liniște închide,
Ca pe-un zăvor de taină, glasul meu,
Plângând pe cel din urmă Philippide.
Cei ce i-au luat din drept îmbracă azi
Ca pe-un efect ce i-ar purta departe,
Tristețea lui de om însingurat,
Mantaua lui, de veghe și de moarte.
Poporul meu, tu nu știi ce-ai pierdut,
Te-ai învățat cu morțile trucate
Si n-ai mai dat crezare tristei vești
Ca el, murind, se sting, o clipa, toate.
Uzinele electrice clipesc,
Pisicile din ochi iși pierd din rază,
O-nvălmașeală-n creier toți simțim
Parcă nici luna nu mai luminează.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moarte dalbă pe centură
Moartea se-mbracă-n alb ca o mireasă
Și-i toată din zăpadă-n fulgi, geroasă
Își aducând din trenele-i troiene
Întinse dinspre dealuri pe poiene
Viforind drumurile în sulițe arzânde
Tăind în pilea întărită strii nesângerânde,
Răcind metal atins în lipici dureros
Cu junghi lemnos, parezic, înfipt până la os
Și tremur brusc, spasmodic ce suflu îl încleștează
Pe gât, în diafragmă, pe piept îl agresează
Obrajii-mbujorând în gri, gene plăpânde
Le franjurând dantele sticloase, înțepânde.
Și cum nu-i interes cuiva să se îngrijească
Să așternă cale sigur, nu moartea să o nască,
Ea, în loc de coasă ține ciot alungit de sticlă
Topită pe asfaltul din negrul alb de țiplă
Și-a întins și-azi nesimțirea o pururi nesfârșită
Pe ruta în câmp zdrobind o tablă velurită
Cu bieți ca noi lăsați la voia întâmplării
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ca spațiu și timp
ai vrut casa cu fața spre strada pe care
la fiecare sfârșit de decembrie trece sania trasă
de reni
atingerea ta devine ușoară
îți faci simțită prezența atunci când dorința ne-nchide în camera ei
cu pereții orange
răul umple spațiul gol iar noi
alergăm după un brad uriaș
n-am ajuns atât de departe fără o listă cu morți
îmi trebuie un an și un viciu
un loc unde să nu-mi pese de timp
și de faptul că sunt genul femeilor din țările slave
mă atrage ideea de a trece de singurătate tratându-mă
singur
să scap de agresivitate
hrănesc păsări
cu deznădejdea despre care îmi citești retrospectiv
din ziarele vremii
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre agresiune și moarte, adresa este: