Poezii despre agricultură și femei
poezii despre agricultură și femei.
Sperietoarea de ciori
Apoi am înfipt prăjina în pământ,
cu sperietoarea de ciori cu tot.
Este mai bine așa pentru copiii din oraș care au temă
pentru acasă fotografii cu muncile agricole.
De unde să știe ei ce sunt muncile agricole, săracii copii?
Privesc pe drum femeile frumoase, cele care nu sunt chiar
perfecte, ci au o tușă de măiestrie artistică specifică,
ceva ce lasă o impresie bună ca ansamblu. Ca o pictură
adevărată, nu ca o regină a frumuseții într-o fotografie
cu înaltă rezoluție spectrală și spațială. Ele au rezoluția în ochi.
Mie îmi plac cel mai mult femeile inteligente, la care vezi
o lumină bună în privire, parcă limpede, senină,
fiindcă au aripile lor proprii. Celelalte împrumută aripi și devin zâne
ca fluturii. Cele bune șed într-o scorbură de soc bătrân și prepară
ceai aromat pentru bătrâneii din trenul personal de pe ultima linie
cu trenuri lente. 2 lei ceșcuța din carton și 3 lei ceșcuța din ceramică.
Copiii de la școala 1848 au luat trenul la linia 1 de lângă peronul
cu casa de bilete. Ningea cu confetti pe geamurile trenului,
[...] Citește tot
poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima Romă
În lumina ucigașă a zilei mă înfășor ca într-o togă
aurită și grea, cu picioarele în sandale străbat bulevardul
transformat în colb al acestui oraș calamitat.
Merg ca un împărat biciuit și exilat și aștept venirea
nopții, caut densitatea amplă a întunericului, siguranța
respirației libere, neconstrânse, țipătul fecioarelor dedate
violului într-un câmp al iluziilor, redat agriculturii urbane,
zgomotul unei birje pline cu muscali beți și femei,
în goană de mai bine de un secol, mirosul acela răcoros,
puțin umed al evadării clandestine, fără un scop precis, sau
imediat confundabil. În jurul meu urlătoarele automobile
cu nenorociți, nesfârșitele vitrine ale nimicului, mulțimile
inutile și pieritoare de oameni, coloșii drepți și verticali
din piatră, cu poveștile lor încremenite ori născuți cu
limbile tăiate.
Semizeul a poposit în piața centrală, dar nimeni nu se uită
la el. Stă pe un piedestal și asudă ca o curvă fără ventilator,
lumea crede că e un simplu om, vreun nebun, vreun actor
rămas pe drumuri, nimeni nu-i bănuiește jumătatea zeiască.
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre agricultură și femei, adresa este: