Poezii despre alb și țurțuri
poezii despre alb și țurțuri.
Impresii de iarnă
Îmi cad impresiile iernii pe suflet
și gândul,
înger cu aripi de ghiață
atârnă
ca un țurțur de crengile
unui copac gol la margine de codru.
Mă doare liniștea albă
ce răzbate
din crânguri
și simt picături de tăceri
alungate de glasurile păsărilor
flămânde și triste, sarutându-mi fruntea.
Din zborul nedefinit
al cohortelor
de fulgi izvorăște alături singurătatea.
poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țurțuri de gheață
În sufletul meu e iarnă mereu
De atâta viscol sunt înghețată
Țurțuri de gheață atârnă greu
Inima in sloiuri e întemnițată
Ai luat primăvara când ai plecat
Verdele și cântul de privighetori,
Cerul cu nori negri s-a intunecat,
Ghioceii sub nea plâng sfâșietori
Prin vene-mi îngheață nopțile albe,
Lacrimile-mi, țurțuri grei au devenit,
De suflet îmi atârnâ gheață-n salbe
E cald afară, dar de ger am înlemnit
Anotimpuri se perindă cu disperare
In speranța că iubirea va topi gheața
Că mâine va fi o zi in suflet cu soare
Și primăvara-mi va lumina iarăși fața
poezie de Alexandra Gălușcă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Migrație eternă
Coboară turme de reni dintre nord
spre sudul împovărat de zăpadă,
pădurea de brazi stă surdă și mută
în liniștea ce stă ca să cadă.
Sub norii plumburii în amurg
trec stoluri de păsări și vânt,
neliniștea caută un loc de popas
dar lacul s-a scurs sub pământ.
În noaptea eternă răună-n auz
țipătul jalnic de ciută
albi țurțuri sub streașină cad,
albă e mama și mută.
Mă aplec sub pământ și ascult
murmur de frunze și muguri,
în albul neclintit parcă aud,
triluri de păsări în cuiburi.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum în iarnă
Decembre, ca un paradis
De marmuri și scântei,
Hlamida și-a deschis,
Și dintre tei,
Un vaiet lin de clopoței
Suspină-abia, ca-n vis.
Deasupra nopților s-a-ntins
Legendă ideală,
Și nu e suflet neatins,
Oricât de stins,
De diafana ei petală,
În care să nu fi descins
Lumina siderală.
E feerie de argint
Cristalizat în țurțuri lungi
Și pe cît ochii ți-i alungi,
Pe cât ajungi,
E marmur alb, neprihănit,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet de iarnă
În noapte zboară fluturi de argint
Și trec prin suflet țurțuri de lumină...
Un anotimp de albă muselină
La tâmpla clipei mele de granit...
Lipsiți de libertate și de tihnă,
În taina vieții s-au înghesuit
Și ne tot cheamă, oh, și ne tot mint...
Cu toate astea nu au nici o vină...
Când liniștea în noi a adormit,
Și vântul strange-n el ca o albină
Toți anii mei, semn c-am îmbătrânit,
În albe rotunjimi de crinolină,
Ca pe-o mireasmă, iar, te-am regăsit...
Suntem un vis pe-a gândului colină.
sonet de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
ninge și privesc pe geam
de parcă mi-ar face-n ciudă
ziua asta de zăludă
cu atâtea ciori pe ram
plină de țurțuri veranda
frig; nămetele cât casa
că la mine la Băneasa
parc-am fi în Groenlanda!
oameni îngropați și vite
ninge diafan întruna
ger de sticlă, trece luna
condamnările prin site
promoroacă și flori dalbe
prind copacii să se umple
că nu știi ce-o să se-ntâmple
cu argintul morții albe
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de iarnă
De azi sunt țurțuri de lumină
Și-atâta liniște e-n noi,
Că ne-au rămas copacii goi
Și vor mai trece ani-lumină,
Când, fluturi albi, și reci și moi
Adorm în ne-ntinată tihnă...
De azi sunt țurțuri de lumină
Și-atâta liniște e-n noi.
Putreziciunea-i iar de vină...
Nu avem liniște, nici tihnă
Se-adună suflete-n furtuni,
Ca într-o casă de nebuni...
De azi sunt țurțuri de lumină.
rondel de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de poveste
E viu, e frumos, e plăcut, e pietate.
Magia plutește, Crăciunul, renaște.
Arde candela, lerul sosește,
Mi-e dor de colindă, mi-e dor de poveste!
E tot, e vis, e viață, e sfânt.
Anul se naște, copilul eu sunt.
Veșnic va fi, un gând va rămâne,
Mi-e dor de mierea întinsă pe pâine!
E alb, e cer, e pur, e pământ.
Bunicii în mine de-aproape ei sunt
La bradul cu vise unde tresar,
Mi-e dor de voi fără hotar!
E sărbătoare, e zăpadă, e ger, e sublim.
Bradul ne cheamă sub vâsc să iubim
Când ninge pe anii primiți în dar,
Mi-e dor de sărutul acela fugar!
[...] Citește tot
poezie de David Ionel Romulus (8 decembrie 2014)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albă iarnă
Invoc sunetele căutând liniștea.
Inima-i surdă.
Insist a trăi iluzia.
Mintea-mi e năucită.
Vreau absurdul imposibil.
Sper inexplicabil,
un sfert de clipă,
poate de viață,
timp volatil, implacabil.
Cronos râde superior!
Tăcerea cântă jazz...
Dorința e spirală'n dans!
... am obosit.
Și iarăși ninge...
Liniștea a inghețat!
Felinarele plâng țurțuri?
Visez... a câta oară?
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și țurțuri, adresa este: