Poezii despre alb și argint
poezii despre alb și argint.
Pastel
ninsoarea e albă
ninsoarea e gri
oglindă de gheață
pe lac se ivi.
o fată dansează
un vals, menuete
patine de argint
descriu piruete.
de-atâta încântare
cireșul înflori
petalele albe
petalele gri.
poezie de Leonard Grațian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafirii albi din lume
Trandafirii albi din lume
cu mult drag ți-i dăruiesc.
Poate albul lor îți spune
cât de mult eu te iubesc.
Din mulțimea de petale
salbă la gât am să-ți prind,
Să dea frumuseții tale
strălucire de argint.
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mesteacănul
Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.
De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.
Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Și-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.
Zările coboară,
Împrejur cuminți
Și pe ramuri iară,
Risipesc arginți.
poezie celebră de Serghei Esenin (1914), traducere de Nicolae Peiu
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-un lac
Într-un lac alb de lumină,
A ieșit o lună plină.
Ce mai caută și luna
Tot în lacuri totdeauna?
Limpezește și își spală,
Noaptea, farfuria goală,
Porțelanu-având o pată
De argint necurățată.
Azi în lacul înghețat,
Blidul nu i-a mai intrat
Și-l atârnă-n ceața sură
Vătămat de-o știrbitură.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pieire
Deasupra eleșteului alb
Păsările sălbatice au plecat.
Seara, dinspre stelele noastre bate un vânt de gheață.
Deasupra mormintelor noastre
Se înclină fruntea fărâmată a nopții.
Sub stejari ne legănăm într-o luntre de argint.
Întotdeauna răsună albele ziduri ale orașului.
Sub bolți de spini
O, frate, oarbe arătătoare, ne cățărăm spre miezul nopții.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei, traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciuta ciutelor
Printre meri și printre peri
Plimbă-mi-se mari boieri,
Mari boieri cu cai bălțați
Cu călțuni împintenați,
Cai cu frâne de argint,
Cu poclăzi până-n pământ,
Plimbă-se, alintă-se,
Între ei intreabă-se:
Unde-i ciuta ciutelor,
Frumoasa frumoaselor,
Rumeneala zorilor,
Podoaba crăieselor?
Cu arcu' să o vână,
Cu cununi s-o-ncununăm,
Cununii de cununie
Lui Vodă dalbă soție.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocorul albastru
Iubirea nostră,
un joc de copii
sau dans divin
al cocorilor albaștri,
cu corăbii de hârtie
pe infinite mări și
cu mii de dorinți,
rămânând doar
ce am uitat
pe o foaie albă
de caiet destrămat.
Ceață de argint
și sălcii pe maluri.
Noi acum singuri
și triști suntem
ca ultimii cocori,
dar a mai rămas
doar... unul...
și acela sunt eu
cocorul singuratic
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul lunii
Deși pe cer e-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
Minciuna vieții ce mă-mbată -
E azi o altfel de minciună.
Ca și atunci, duios răsună
Cavale-n noaptea înstelată,
Și-n cer zâmbește-aceeași lună -
Dar unde e cea de-altădată?
A ei lumină argintată
Cu roze albe mă-ncunună,
Și cântă tot pe vechea strună,
Dar pentru mine e schimbată,
Deși pe cer e-aceeași lună.
rondel clasic de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licurici
dacă aș fi eu un licurici
aș fi strop de lună albă,
argint viu scăpat în iarbă,
lumina ochilor de lut
sau mărgică de cusut
pe ia poienelor
și de râsul stelelor
când și când de felinar
m-ar ține câte-un hoinar,
osteniți de drumul greu
s-ar încălzi la focul meu
pribegii lumii, mari și mici
dacă aș fi eu un licurici.
poezie de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evadare în noaptea eminesciană...
Vino seara la izvoare, valuri line curg albind
Când se prinde-n nouri Luna cu sclipire de argint.
Sânul alb să-ți dezvelesc sub un ram de tei în floare,
Freamătul să mi-l astâmpăr din priviri rătăcitoare.
Lasă vântul printre sălcii să adoarmă flori de câmp,
Lasă dorul dus de ape, să fugim de pe pământ.
Și vom sta în miez de noapte pe un colț de nemurire,
Mândre stele de cleștare adâncesc a ta privire.
În lumini îngălbenite neguri albe se arată,
Sânul tău din sloiuri reci se aprinse dintr-odată.
Glasul gândului îți desface duios plânset de vioară,
Geană blândă de suspine printre șoapte mă-nconjoară.
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Constelații diamantine (ianuarie 2017)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și argint, adresa este: