Poezii despre alb și briză
poezii despre alb și briză.
Gogyohka
pe malul apei, în briza timidă
cu aripile albe
întinse spre soarele blând
execută câțiva pași de dans
două egrete elegante
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezicere
Pe țărm secret și alb
ca porumba cea penată,
la prânz ne-am însetat:
apa era sărată.
În acel pal nisip
numele ei l-am scris;
trecu a mării briză
și scrisul l-a dezis.
Cu cât elan, ce zbateri,
cât patos, ce fervoare,
viața ne-am dus: eroare!
Deci viața ne-am schimbat.
poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poeme de dragoste, traducere de Grete Tartler
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Briza
Cuvintele mă scriu pe mine
cu o caligrafie sângeroasă.
O, tristă tu sălbăticiune
strigând, dureroasă.
Mă risipesc sub o silabă
cum primul muget de copil,
cum pâinea albă, foarte slabă
și dusă în zimbril.
Da, spuse aerul și da,
la sufocatul cel frumos
fuseseși carne dumneata
iar astăzi, Dooamne, mândru os.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acostând la crepuscul în districtul Yuyi
Strângând velele lângă orașul Huai,
Folosesc drept port un golfuleț
Unde briza abia trezită urmărește cu biciul valurile.
Soarele scapătă spre apus, alunecând în amurg.
Oamenii se-întorc acasă. Lumina se stinge pe vârful muntelui.
Gâștele sălbatice se lasă-n zbor pe o insulă cu buruieni albe.
... La miezul nopții mă gândesc la poarta unui oraș din nord
Și ascult cum un clopot bate-între mine și moarte.
poezie de Wei Yingwu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Negare (Arnisi)
Pe țărmul nevăzut al mării,
albi ca porumbeii,
am suferit la amiază de sete,
dar apa era sărată.
Pe nisipul auriu
i-am scris numele,
dar a venit briza mării
și literele au dispărut.
Cu ce spirit, cu ce inimă,
cu ce patimă sau dorință
ne-am trăit viața? O rătăcire!
Căci noi ne-am ales viața.
poezie de Giorgos Seferis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scoici
călcam în apa
cu scoici pisate-n pulberi fine și tăioase
pe marginea lagunei
era cumplit de frig
abia se luminase
înfrigurați și uniformi
la capătul de dig
stau lamantinii triști
în cercuri joase
risipiți și filiformi
erau și ultimii licorni
un soare muribund
părea că urcă și coboară
în ritmul brizei
câteva ciconii
la fel de triste și de albe zboară
[...] Citește tot
poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n șir
Nu sta lângă mormânt, nu plânge ore-n șir:
Eu nu-s acolo, eu nu dorm în cimitir.
Sunt briza serii adiind pe câmp cu nalbă,
Sunt diamantul scânteind în neaua albă,
Sunt soarele-auriu în lanurile coapte,
Sunt ploaia blândă împărțind cu toamna șoapte.
Când te trezești în calmul dimineții clar,
Sunt zborul izbucnit spre mările-de opal
Al stolului de păsări, urcând spre cerul pur.
Sunt înaltul înstelat al nopții de velur.
Nu sta lângă mormântu-mi, amar plângând,
Eu nu-s acolo; eu n-am murit nicicând.
poezie de Mary Elisabeth Frye, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.
Trandafirul uitării
Când umbra se revarsă în ape
cuprinde apusuri
și urmele pașilor adânci
nisipuri albe rămân
după valuri
ștergând visul iubirii de ieri
marea absoarbe șiraguri
de lacrimi din clipele despărțirii
se simte răceala
gustului de sare din ochii tăi
suntem turnuri vii
înălțate spre cer
din ape limpezi
ducem pe frunte
coroana vieții
cu zâmbet inocent de copil
am învățat să fiu focul din apă
să respir odiseea răsăritului
din simfonia brizei
a rămas pe plajă...
[...] Citește tot
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apusul
de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăți cerul franjurat de lumină
ca o moarte așteptându-și ceasul
pe umerii valurilor
umbre cu dinți alungiți
deasupra zborul alb al pescărușilor
pe faleză noi și briza întețită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munți
noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
orașul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se așează cu capul pe țărm
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândul
(unde mă porți gândule?)
Când zori mă vor trezi din somn
Și vântul îmi va adia prin păr,
Îți voi șopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....
Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simți la malul mării
Mă iartă atunci când îți greșesc
E sufletul ce nu știe de reguli.
Sub umbra teilor de altădată,
Iți simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și briză, adresa este: