alb şi orhidee

Apus

Duminică. Nu-i nimeni pe alee,
Şi-n împietrita pace vesperală,
Străvechiul parc îmi pare-o catedrală,
Altarul ei, un strat de orhidee.

Muiat în blânda florilor sfială,
Jos, soarele s-a mai oprit să steie,
Cele din urmă roşii curcubeie
Se frâng pe-o albă cruce sepulcrală.
...

poezie celebră de Octavian Goga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orhidee poetică

Sangvinicul dor de vise
Îl prind în zbor peste ecoul, ad-literam şi de neconceput,
Al feeriei cu aromă de orhidee -

Tu, floare cu petale amorţite de nefericire,
Să-mi reciteşti sacrul început,
Să-mi rostuieşti misterul edemic pe acest pământ!

Poate fiorul fericirii îmi va încânta suflarea,
Să-mi pot pleca obrajii albi la rădăcina Ta,
Îngenunchindu-ţi toţi îngerii Cerului!

poezie de Lilia Manole (ianuarie 2014)
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste poleită cu argint

cerul îmbracă arborii cu straie albe
podoabe înstelate aşează pe ramuri
orhidee înflorite zâmbesc la geamuri
gândurile iernii sunt fremătări dalbe.

poleită în argint grădina a încremenit
sub râu învolburat doar păstrăvii zburdă
iarna are rostul magic nu este absurdă
naturile îşi odihnesc destinul menit.

oameni de zăpadă au apărut în curţi
copii se joacă veseli cu bulgării moi
ei nu ştiu de tristeţe de griji de nevoi
sunt fii de cercetaşi ai vieţii recruţi.

nu poate fi ştirbită iarna din noi
cu farmecele ei suntem mai avuţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adânc de Groapa Marianelor

Pe unde trece pasu-ţi de zăpadă
cresc roşii trandafiri; spre cer te sui...
Dorm toţi, nicio privire să nu vadă
Cum te văd eu cu ochii nimănui.

Din stele sau din nuferi, orhidee,
Alb, alb mă uit - văzduhul ţi-e deschis...
De pe pământul nins, în Căi Lactee
Duc trandafirii tăi, cu ei, un vis...

Şi pleacă mări albastre-verzi din mine;
Fluidul transparent de-atâta dor
Ascunde lumii ăsteia străine
Adânc de Groapa Marianelor...

poezie de Shanti Nilaya
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul onomatopeii

Ne ţine, Doamne,-n onomatopee,
E-o stare ce ne-nalţă în suprem,
E-un fel de zbor al păsării, extrem,
Printre petale roz de azalee...

Poetul e soldatul din tranşee,
Iar arma lui – sofisticat poem,
Ne ţine, Doamne,-n onomatopee,
Într-un amurg prelung, în recviem.

Suntem somaţi de-o dalbă orhidee,
Petala ei sonoră e-un fonem,
În transă, Miss, noi amândoi suntem,
Bătuţi de-nmiresmate alizee...

Ne ţine, Doamne,-n onomatopee!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul iubirii

Cu vinul iubirii mă-mbăt şi te caut
Tu eşti dulcea mea orhidee fragilă
În seri rămuroase cu câte un flaut
Din ochii tăi negri sub boare subtilă!

Tu-mi suni puritatea şi eşti Inocenţa
Şi-mi laşi bucuria să-mi spună Albastru
Eşti plinul şi golul, eşti roza, absenţa
Tu-mi eşti Nostalgia în dorul de astru!

Să-ntreb o emoţie să ştiu cine eşti?!
Eşti cântecul straniu, chitara din mine.
Şi cazi din cuvinte-n petale-poveşti
Cum pasărea ibis pe dalbe lumine!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora de dor

ceasurile dau înapoi mirosul zilei
timpul scade sau creşte ca marea
cu un singur picior sau cu două inimi
vei ajunge să-mi dori înserarea

ape reci scaldă cerul câte pietre
cad din cuvinte
între mâinile noastre abureşte
un câmp de roşii albastre dorinţe
macii în lan se dezmiardă dor de fântâna cu lună
nu-mi iubi dimineaţa grâul copt pe furtună

ora albă se desface în petale
rotunde
dor de drumul ce doare dor de mers
spre niciunde
de iubirea din ram /orhidee spre cer/
de gustul aspru al lumii tainic sărat efemer

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşcata

mea se bronzează în geam
lângă orhideea cu flori albe
chicotesc bondarii intraţi
nes
pus
de uşor într-o cană cu apă călduţă
spre fierbinte
muşcata îi simte îngânduraţi
îngrijoraţi de polenul
care le provoacă alergii
încât se înţeapă singuri
frunzişul teiului forfoteşte în bă
tai a
vântului afară şoptesc versuri
cu muşcata şi orhideea
aprind ultima ţigară din pachet
eu trec din cameră în cameră
muşcata rămâne în geam în soare
la taclale cu orhideea ne
permis de frumoasă cur

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai tîrziu îmi voi lua trupul la plimbat

nu mai aud cu ureche cea stîngă
nici urletul de foame al sfincşilor tăi
nici creşterea orhideelor de la geamul curţii interioare
nici paşii tăi lungi ca ziua de azi

m-am trezit de cu noapte
am făcu o baie lungă
în pămîntul de sub tălpile tale
am pus rufele la uscat
două tricouri
un prosop portocaliu
şi cea albă de pe canapeaua mea
mi-am tuns barba
am pus nişte cărţi într-un plic

prin urechea cea dreaptă
plouă

în talmeş-balmeşul din apartament
doar margaretele îşi scot corolele la numărat

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baletul Luminii...

Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Şi cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.

Mă-ntreabă o şoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Şi-n mine m-afund să-ţi dansez, fermecată.

Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Şi-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ţi torn în pocale!

Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăieşti în palat
În care să intru mai cer şi îţi bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.

[...] Citeşte tot

poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!