Poezii despre alb și pantofi cu toc
poezii despre alb și pantofi cu toc.
Nurnberg - Traseul paradei
Pe plăci de beton,
dreptunghiulare câmpuri,
linii albe.
În clase copiii cântă.
Aud bătaia ușoară a tocurilor.
poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfor(m)atorul
călcâiele se înfig în nisip
cu tocuri puternice rezervoare
de energie în albul
nisip se ivesc mici fântâni
cu adâncimea cuprinsă
între un metru și-un om
de curând înecat! oare nu
pe aici au trecut
razant pescărușii din Porto
rose către Isola d'Istria?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare alb
Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subțire la mijloc,
Părul mi-este șatirat
Și obrazul cam ridat.
Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălțat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tocurile ei batjocoresc
asfaltul când pe îndelete îl calcă
cochet și ziua intră în ceață discret
frunza cade-n patima alcoolului
umblă din toc în toc mânjită de humă
pe lângă copacii despuiați în glumă
trec pe o piatră plină de lene din vis
un mic paradis cu miros de ceară
duzii plini de fulgi aruncă puful alb
de porumbel rebel pictat pe lumină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem pentru tine
Cândva
ne potriveam palmele
una peste alta
voiam să știm
dacă zvâcnește între ele
același drum
fierbinte și liber
ca un șarpe cu aripi
plutind în vazduh
Eram tineri atunci
zorile veneau prea repede
și am uitat
să ne călcam unul altuia
pe urme, cuminți
Mâine
să-ți pui tocuri înalte
mi-ai spus
eu am plecat în fugă
[...] Citește tot
poezie de Silvia Van
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dilema soldatului
femeia lui era frumoasă
ca un final de luptă
fără învinși, învingători
fără drapele trase
pe cranii de cai
fantasma lui purta pantofi
cu tocuri verzi, înalte
cât arborii sequoia
și-un șal alb
pe umerii-i timizi
de înger fără aripi
neprigonite uitări
cădeau peste ea
și-n frunte de mesteceni
sfâșiați de un dor ancestral
iubita lui era dilema
chiar îngerul din el
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samba
am să mă sparg într-o oglindă
prin tocuri și pe-o podea de viață
să pot să te găsesc pe tine, tu chip
și-n clipe de fericire să spun
că mai există un început, de viață
în care încă simplu să pot sa spun
nu-n gol
că poți să mă iubești!
nu vreau să uit că-n umbre de ploaie
de melodii, poate, încă chipului tău tresare
că ești o zi albă și vei dansa o samba
amândoi în roșu de foc, într-un destin
pe cărări noi de viață și nu uitând
că noi pe podeaua vieții, simplu existăm
da, samba vreau în pantof să-o bat
și zâmbetul tău trist să-l refac
în bucurie
iar pe cer să pun sărut
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (mai 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă scoțiană
Spre prag 'și-întinde gheața colții netezi
Și soarele sub chivăra-i de iarnă
Se uită de pe deal și trece bolta
Prin ascuțișul spadei sale boreale.
La scocul morii apa
Răsună surd și răgușit.
Pe drum, fata morarului
Cu degetele încleiate de paner
Juri că lovește într-un caldarâm
De zeci și zeci de leghe
Când tocurile ei batjocoresc
Pe morți, pe Douglas, Percy,
Pe Bruce, acel ce zace în mormântu-i, alb
De lepră și războaie,
Și toți regii care-au fost
Pân-a fi țara fără regi,
Pe cântăreții ce-au cântat
Pân-a fi țara lor fără cântări,
Această țară-ai cărei morți și vii așteaptă Ziua de Apoi.
Ci ei, neputincioșii morți,
[...] Citește tot
poezie clasică de Edwin Muir, traducere de Leon Levițchi
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de unde vii
are străzi nepavate îmi țin
tocurile în maini cum aș ține sufletul tău
gravat
într-o albă singură noapte
aburul râului se întinde pe alei
ca niște limbi de șarpe degustând un asfințit
ziua se dă cu parapanta
între noi doi arborii lumii tac infinit
orele se scurg pe asfalt
miroase zurliu a război și a morți
pe acoperișuri pisici zvelte torc
în mâinile tale inima mea se golește de sânge de ani și de sorți.
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt nefăcută
sunt nefăcută azi pentru culori,
m-a flancat griul asemenea unui fum de țigară,
în geam îmi bate dimineața cenușie.
din inspirația mea lipsești tu
reîncarnat în altă parte.
te-am pierdut la o răscruce
unde m-aștepta umbra mea răvășită de furtună și fluturi.
întârzii la descâlcirea unei fraze înghesuite
în ceașca de cafea
și caut inocența pantofilor cu toc cui de sub cuier.
iubirea purificată o găsesc captivă
într-o cămașă albă atârnată de un astru cast.
vorbirea crește și mă mută într-un spațiu rece
unde nu există deasupra și nici dedesubt,
lumina e frântă pe colțul mesei,
secundele toate vâslesc spre apus.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și pantofi cu toc, adresa este: