Poezii despre alb și pelerinaj
poezii despre alb și pelerinaj.
Atâtea toamne
atâtea toamne desfrunzite
cu iz de ploi și mucegai
nopțile ca un buhai
trec prin nevăzute site
și ne lăsm ades furați
de torente și cascade
plânsul apelor la vad, e
o aventură să-l străbați
veșnic rugul adâncit
în scoica inimii suspină
regretele ca o felină
iar pelerinul a albit...
poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
înfruntăm albul
precum astronauții
dispăruți în statisticile
beznei
legați cu fire
unul de celălalt
pelerini întru frig
și amorțeală
aruncați neglijent
în vremelnicia
unui asterism
nu ne-a fost suficient
să demonstrăm
că sufletul e plat
și să compătimim
viteza lui de prăbușire
poezie de Emanuel Pătrășcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerinii morții
E cârciuma plină de oameni străini
De oameni tăcuți ce vin de departe,
De unde ei singuri să spună nu știu...
De unde veniți, pelerini?
Din care cetate cu porțile sparte
Din care pustiu?...
De unde veniți, pelerini?
De unde veniți cu sandalele rupte,
Cu hainele zdrențe și fețele supte,
Și albe, de parcă
Vă temeți ca pumnul de care fugiți
Să nu vă ajungă și iar să vă-ntoarcă
În țara în care n-ați vrut să trăiți?...
Cu ochii albaștri, ca-albastrul senini,
De unde veniți, pelerini?...
Ei tac...
Să răspundă niciunul nu vrea;
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, nr. 11 (1 iunie 1907)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi ninge pentru tine!
Divinul se frange in cercuri amare
Si bolta dispare sub norii cei reci
Si soarele astazi e parca-un alt Soare
Iar pasii-mi alearga pe aspre poteci.
Tanjesc dupa mica mea raza de Soare
Astept sa se-ntoarca natura la viata;
Reduc departarea ce-i si asa mare!
Si-n loc de o noapte-mi aleg dimineata.
Iubire-i cer astazi zapezii ce cade
Din bolta stinghera de-un alb prea divin
Speranta-mi sclipeste cu mii de fatade
Si joc pelerinul din albul sublim.
Si daca din frig se va naste furtuna
In suflet e cald si inca e bine;
Iar tot ce-i frumos va sti sa ramana,
Si azi daca ninge, e doar pentru tine!
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinos
Cum urcă spre seară poteca surori,
Mame, copii și nepoți,
Tăcuți pelerini cu brațe de flori,
În demnă-acalmie cu toți!...
Și iată cum umblă pe deal o mătușă
Cu greu, târând pașii domol,
C-o greblă și flori într-o găletușă,
Să dea ritualul obol.
Se-adună-n cinstire cei vii laolaltă,
Popas fac în vechi cimitir,
S-aducă prinos celor scumpi ce odată
Sorbeau din al vieții potir;
Cu grijă, când scormone lutul cu sapa,
Mormântul cel drag prospătând,
Pătrunde o boare odată cu apa-
Susur pe cei duși adorând.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur... (2000)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziduri negre
Vârtej de nouri, cu mișcări absurde,
fioruri albe, galbene și verzi;
suntem captivii unor zodii surde,
tu în confuze depărtări te pierzi.
Sub ziduri negre timpul se refuză,
vremelnic soarta seceră cu bani;
cad în disgrații pelerini de spuză,
se vând iluzii blânzilor ptofani.
Ne strecurăm prin sumbre canioane,
fără ieșiri, alcătuiți din plâns;
urlând ne împresoară lighioane,
cu aburi verzi otrăvitorul spânz.
Când ai să vii cu umbra ta frumoasă,
voi smulge un izvor din rădăcini;
sub streașină, la cea din urmă casă,
va bate lung un clopot de lumini.
poezie de Dumitran Frunză din Clopotul frigului (2000)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia literelor
privesc dansul rimelor împerecheate
literele colorează o albă foaie
cerneala se așterne ca o ploaie
poemul se naște în sfere minunate.
armonii de gânduri cerul îl brăzdează
lumini mângâie tâmplele argintate
pe bolta universului pentru eternitate
simfonia literelor se interpretează.
cuvântul se-nveșmânta cu strai nou
pleacă în pelerinaj în Carpații sfinți
transcende sufletul pătrunde-n minți
crestele-s îvăluite în albastru ecou.
deasupra veghea soarelui ca un halou
multicolor sub care viețuim cuminți.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpie
Pe câmpia întinsă, rănită de sete
Te văd alergând cu ochii în lacrimi
Prin vântul albastru ce-ți bate în plete
Și cu umerii goi zdrobindu-se-n patimi
Te-ndrepți către locul unde viața pândește -
Cameleon al vremii, pelerinaj distins -
Nu privești, doar alergi și inima gândește
Rostind prin culoare că trăiești într-un vis
Tu vezi că o umbră cade-n curmeziș -
Te întrebi ce durere în tine se zbate
Câmpia devine însângerat suiș
Sufletul ți-a luat-o înainte, în noapte
Nu e durerea ta, chiar de ți-e inima grea
Sângele-ți arde, focul continuu nu se mai stinge
Te zbați, te lupți, să strigi ai vrea
Dar setea se-ntinde, câmpia o linge
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Ler din Despre zile, nopți, trecere... transcrieri din Cartea Sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se va deschide alb, pământul
Când se va deschide alb pământul,
Și cerurile în mormant s-or arunca,
Vor pluti, în oameni, zeii, gândurile,
Dar numai un om, Unul, le va vedea.
Și acest om cu capul pe valuri,
Din nori alizee pe trepte va sta-
Pelerin, surmenat de ape, maluri,
Grăind către ceruri, în hău va intra...
Apoi, se va sfinți obolul și carnea
Lui, arsă în vasul plin de pământ,
Răspândind gravitației- binoame,
C-un miros de-abia cunoscut ivit.
Lumina, din el, ca mintea, ce naște,
Se va întinde prin stratul nervos -
Alb, comparabil cu sfintele moaște,
Ridica-va icoana, întâlnind pe Hristos.
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din volumul "Până mai sus de păsări"
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pășesc printre stele
pelerin al nopții
acum aici, mâine departe
aici totul a ars, dincolo e tăcere
doar Isus a rămas rezemat de o cruce
mi-e fiecare cuvânt, mărturisire
fiecare zbor, un verb către cer
am spus iubirii iartă-mă
era rugăciunea din urmă
de ce mă doare absența
de ce cuvântul e rană deschisă
am început atunci să zbor
uitând că nu am aripi
am devorat timpul căutând ideea
într-o zi voi fi eu
căutând zborul m-am rătăcit în singurătatea Ta
când mă cerți, te rog să mă ierți
m-ai învățat să respir albi boboci de trandafiri
să simt parfumul pur al unui ideal
nu ți-am simțit mâna când m-ai mângâiat
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și pelerinaj, adresa este: