Poezii despre alb și portocale
poezii despre alb și portocale.
Regie
Gri de mare
galben de spin
alb de sare
verde de vin
floare de panică
orb de lună
picurând împreună
din portocala mecanică
poezie de Nina Cassian din De îndurare (1981)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până crește iarba... (după proverbul englez While the grass grows, the horse starves)
Până crește iarba,
Îmi albește barba,
Piere portocalul
Și îmi moare calul.
poezie de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (10 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ciocolata
Simplă, dulce, amăruie,
Albă, neagră sau "căpruie",
Că-i tablete sau batoane,
Sau sub formă de bomboane,
Că-i cu lapte sau stafide,
Cu alune, arahide,
Afine, căpșuni, migdale,
Cu banane, portocale,
Zmeură sau marțipan,
Caramel, fistic, susan,
Cu iaurt, cireșe, mere,
Mure, merișoare, pere,
Că e cu sau fără cremă,
"Simfonie" sau "poemă",
Orice fel de ciocolată
E grozavă, minunată.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (14 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile
Mândru și înalt, roșul trandafir
Așteaptă în grădina, azi, un musafir.
Galbenă e floarea care se rotește
mereu după soare și spre el privește.
Știu că portocala e... portocalie.
E cam rotunjoară.
... Astăzi, poartă ie.
Albastră e floare de "nu mă uita".
Tu, în poieniță, te întâlnești cu ea.
Verde pădurea, mă farmecă vara.
Plec pe drum de munte.
Îmi iau și chitara.
Vișina e vișinie.
Vara, fac compot din ea și îmi aduce bucurie.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă din URSUL DE PLUȘ. Editura Emma. Cluj Napoca. 2015
Adăugat de Iulia Popov-Giușcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ruptura
încă unui om tare i s-a deschis
sângele e acum la culoare
ca o băutură răcoritoare de portocale -
epidemia de gripă în plină vară solară
duce, cu roșul din rât, la această
schimbare, sau bulele de oxi
gen din saliva femeii vindecătoare?...
aici m-ai pierdut, enunță editorul în alb,
actele de șamanism din tribul poeților
nu le vom publica, nu câtă vreme
carantina de azi rămâne o încercare
gravă de rapt! - de culoare
invitată la (s)curgere, nu
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De vorbă cu iarnă
M-am întâlnit cu Iarna la Predeal
Era-mbrăcată ca și-acum un an,
Cu aceeași albă rochie de bal,
Păstrată vara sus, pe Caraiman
Călătoream spre țara unde cresc
Smochine, portocale și lămâi
Eram într-un compartiment de clasa I,
Cu geamul mat, pietrificat de ger,
Și canapeaua roșie de pluș,
Sub care fredona-n calorifer,
Sensibil ca o coardă sub arcuș,
Un vag susur de samovar rusesc
Și-am coborât în gară, pe peron,
Să schimb cu Iarna câteva cuvinte
Venea din Nord,
Venea din Rosmersholm -
Din patria lui Ibsen și Björnson,
De-acolo unde,-n loc de soare
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Angelice saruturi
Mi-a sărutat vântul privirea
Cu buze dulci de portocal,
Când mi-a zâmbit in vis iubirea,
Sorbeam nectarul din pocal...
Mi-a alintat buzele luna,
Mi le-a atins cu brize calde,
In păru-i nins ades suna
Un clopoțel cu franjuri albe.
De ce-aș uita sărutul nopții,
Când ea răsare ca o floare,
O iasomie-n dosul porții
Și-un palmier pe trup de mare.
Am ochii alintați de ploaie,
Și sufletu-mi presară vise,
Nu las durerea să mă-ndoaie,
Las relele un veac închise.
poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte de iarnă
Inima-mi scrie poezie
când peste ea se topesc
fulgi de mir înghețați,
în foc și dor metamorfozați.
Miresme tari de brad și portocală
se sting sub greutatea sufletelor seci,
și văd, fără vreo îndoială
că azi uităm de darurile cerești.
Dantela de argint cade
peste frunzele stropite prematur
de diamante reci...
fluturi albi se aștern azi, pe poteci.
Poezia savureză mirosul iernii
plimbându-se desculță
prin nămeții cenușii,
ai dorului îngropat în fâșii de bucurii.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte de iarnă
Inima-mi scrie poezie
când peste ea se topesc
fulgi de mir înghețați,
în foc și dor metamorfozați.
Miresme tari de brad și portocală
se sting sub greutatea sufletelor seci,
și văd, fără vreo îndoială
că azi uităm de darurile cerești.
Dantela de argint cade
peste frunzele stropite prematur
de diamante reci...
fluturi albi se aștern azi, pe poteci.
Poezia savureză mirosul iernii
plimbându-se desculță
prin nămeții cenușii,
ai dorului îngropat în fâșii de bucurii.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alizee
Prin porturile și pe țărmurile Insulelor Canare
Se văd micuțe case albe și portocali în floare;
Toată ziua și cât de lungă-i noaptea, răcoritoare,
Adie răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
Mai sunt vinul roșu, sunetul viorii și berea cu gust de-alune,
Poveștile sărate-ale mării și-o narațiune
A pașilor de dans, tusea velelor pe apele în spume
Și răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
Mai sunt, noaptea, licuricii și luna gălbuie și frumoasă,
Și în palmierii fantomatici, galeșă și somnoroasă,
O voce care mă tot cheamă, freamătul de mătasă
Făcut de răsuflarea alizeelor, neobosită și constantă.
poezie de John Masefield din Poemele mării & balade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alb și portocale, adresa este: