Poezii despre albăstrele și suflet
poezii despre albăstrele și suflet.
Mamei
Toate florile-n buchet:
ghiocei, zambile, albăstrele,
trandafiri, garoafe și lalele,
dălii, crizanteme și bujori.
Toată grădina cu flori.
Narcise, orhidee, crini,
floare de cactus cu spini,
flori de nufăr de pe lac,
să le oferim cu drag,
celei pe care-o iubim,
din suflet să-i mulțumim,
MAMEI.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albăstrea
M-am mânjit tot, pe iris, de la ea;
o minusculă perlată de la cer,
tot adunat pe o cojiță de mister
c-un fir de galben praf... O albăstrea.
Îmi plânge suflet tot privind-o fină,
pierdută-n pajiștea de verde,
se aplecând suav la zborul de albină
și iar zâmbind frugal, să mă dezmierde.
M-aplec cu grijă, s-o ating, plăpândă,
de un albastru nemaiîntâlnit, aproape-o boare
de puf fin, pluș pe un firicel, o blândă...
Mi-aș da din viață, să pot fi ca ea... albastră floare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mi-aș dori de ziua mea
Doresc să râdă-n zare magnoliile și crinii,
Să cânte maci din rai pe-al inimii altare,
Divin să înflorească, în taine, trandafirii,
Să-i înțeleg pe rând, iubind, pe fiecare!
Să fiu mereu o rază de soare arzător,
Să port parfum în suflet, pastel de primăvară,
Prieten credincios să pot fi tuturor,
Cu picuri de tandrețe să șterg orice povară!
Să pot să mijlocesc oricând în rugăciune
Pentru acei ce plâng și lacrima-i înfrânge,
Să fiu smerit și blând, făcând doar fapte bune,
Iubind neobosit, căci dragostea învinge!
Să urc pe înălțimi, dar să rămân smerit,
În salbe să prind aștri, magii de vis și stele,
Credința să-i redau aceluia lovit
Și sufletul să-mi fie tivit cu albăstrele!
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apus de soare
Departe de tot ce-i omenesc
Uitând de tot ce-i pământesc
În extaz stau pironit
Privind un tainic asfințit.
Ca-ntreaga zare-n lung și-n lat
Nu-i alt tablou mai minunat...
De-un deal cu creștet auriu
Se lasă soarele umbrit
Ploaia de raze în zăvoi
Niște culori și forme noi
De adierile-mpietrite
Stau umbrele încremenite.
Un drum de-argint e apa-n maluri
Și dâmburile-s valuri-valuri...
Apoi începând din vale
Culori din ce în ce mai pale
De albăstrele, rugi și fragi
În contururi cât mai vagi
Redau neasemuit
Forme greu de-nchipuit...
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Câte statui tulpina ta apleacă
pe câmp ceștile florilor ca pe o tavă
se înfioară în stânjenei licoarea lunei
albăstrelele urcă spre cer o apă suavă
iedera: tremurare în argint a strunei
păpădia își desface pânzele
cum îndulcești gura aerului, cicoare!
trifoiul își adună ca miei frunzele
lucerna pune în glas o răcoare
rătăcire pe eșarfele ochilor
prin pieptul păsărilor de brumă
trandafirii opresc vântul în agrafa rochiilor,
mușețelul clatină tălăngi ca o turmă
rătăcire prin scările buruienilor
în clopoței inima lămpilor crește
lalelele au păstrat amintirea iernilor
în artere, mușcatele au înălțat creste
[...] Citește tot
poezie celebră de Ilarie Voronca din Plante și animale. Terase (1929)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de soare-apune
O, noptatica zvâcnire de aripă a sufletului:
Păstori, odinioară mergeam pe lângă păduri în amurg
Și pline de umilință urmau sălbăticiunea roșie, floarea verde
Și izvorul gângăvind. O, străvechiul țârâit al greierului de casă,
sânge înflorind pe altarul jertfei
Și strigătul păsării singuratice peste liniștea verde a iazului.
O, voi cruciade și aprinse mucenicii
Ale cărnii, căderea fructelor de purpură
În grădina serii pe unde în vremi de demult treceau evlavioși apostoli,
Oșteni acum, trezindu-se din răni și vise stelare.
O, delicatul mănunchi de albăstrele ale nopții.
O, voi vremi ale tihnei și ale toamnelor de aur,
Pe când noi, călugări pașnici storceam struguri de purpură
Și-n jurul nostru sclipeau colina și pădurea.
O, voi vânători și castele; tihna serii,
Când în chilia sa omul cugeta la cele drepte,
Și-n mută rugăciune se răsucea după capul viu al Domnului.
O, amarele ceasuri ale decăderii,
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele de foc
Pe cei munți pustii, sălbatici,
Din Lombardo-Veneție,
Unde noaptea în orgie
S-adun demonii lunatici,
Hoți de moarte doisprezece
Stau în rond sub vântul rece
Care șuieră și trece!
Focul cerului s-aprinde,
Urmărit de groaznic tunet,
Și al munților răsunet
Printre văi adânci se-ntinde.
Hoții râd cu voie bună.
Șeful lor, purtând cunună,
Cântă astfel în furtună:
"Varsă-n cupa mea de aur
Acest vin ce desfatează
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Deșiră-ți suveică urzeala durerii
Și țese încet idei și sclipiri,
Mai bate cu spata din pleava puterii
Și fă să răsară la geam amintiri.
Mă poartă-n grădina visărilor mele
Mai bagă-mă iar cu mama-n război,
Când ițele noastre țeseau albăstrele
Pe pânză albită cu ape din ploi.
Aprinde-mi în suflet făclia iubirii
Și du-mă-n Corabia pădurii cu tei
Deschide-i fereastră spre ceruri privirii
S-admire și glezne și sâni de femei.
Redă-mi tinerețea, redă-mi prospețimea
Obrajilor rumeni de viscol și ploi,
Redă-mi cutezanța, redă-mi agerimea
Și lasă-mă iar să scriu de nevoi.
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Băsmăluța cu zorele
-I-am cusut măicuței mele
Băsmăluță cu zorele.
Narcise cu guleraș
Ce au chip de îngeraș.
Buchete de ghiocei,
Brândușe și brebenei.
Ochi de frezii parfumate
Ce zâmbesc înviorate.
Flori mărunte, colorate,
Le-am cusut în fir pe toate.
Și un flutur am cusut
Cu aripi deschise mult.
Mărgărit în doi cercei
Cu chenar din stânjenei.
Botine din toporași
Pentru micul fluturaș.
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din din cartea cu același nume Băsmăluța cu zorele - (2011)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
El o așeza în el ca un etern anotimp
nimeni nu intuia cu adevărat
simfonia verdelui crud
și dantelat aruncat ca un arc
peste sufletul lui și peste universul înalt
fecundat de cuvântul divin
și visul hieratic și euforia pasiunii lui
ce-i înflorea ei în nopți singurătatea
făcând-o să rămână trează
și să suspine prelung
ca un clopot tânguindu-se în amurg
el o visa și ea îi aducea mirosul mării,
mirosul lunaticei ieșită să caute luna
în cămașa de borangic
mirosind a albăstrele revene
și a miros de lună și de stele
pe țărm o uda cu lumină
de la tălpi în sus și îi căra luceferi
cu cearșaful umed și-i aureola umerii
din care zburau îngerii
în picioarele goale și aurite
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albăstrele și suflet, adresa este: