Poezii despre albastru și curcubeu
poezii despre albastru și curcubeu.
Interogativă
De ce fac vocalize cu albastru
ochii tăi
frumoaso
Am
înțeles
De curcubeu
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (19 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie fără culoare
Eu eram albastru
tu erai mov,
două destine paralele
care se încrucișau
în poeme gri
puse pe note
într-o rapsodie fără culoare,
de ce curcubeul
e atât de egoist?
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeul poem diamant
Arc
peste zare
întotdeauna după ploaie
apărând pe cerul albastru
aducând speranță și multe culori
în zborul spre infinit...
nimeni n-a reușit
să-i afle
capătul.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ospiciul albastru
Din cuțitele de Brutus
înfipte de viață din humus
mi-am făcut aripi de oțel
în zbor supersonic rebel
despicând întunericul
cu fantele mele de nebunie
in ospiciul
unde ești legat cu curcubeul
de albastru
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-mi e să mai ning...
Mi-e toamnă, mi-e vis,
mi-e cântec și ploi.
Mi-e albastru de-abis
Dureros de noi doi.
Îmi este ninsoare și-mi este descânt.
Îmi este durere și-mi este furtună.
Îmi este plecare și-mi este și vânt
Și alb... si nesomn, și mi-e lună.
Și mi-este departe de tine și frig.
Și mi-e amurg și pustiu.
Și mi-e curcubeu și-mi e să mai ning.
Și mi-e, unde ești, să mai știu.
Și sete îmi este și iar îmi e dor,
mi-e rană de cântec în gând.
Și-mi este și spaimă... și-mi este și... nor
de ploi prea albastre plângând
poezie de Lelia Mossora (11 iunie 2003)
Adăugat de Lelia Mossora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnal în jurul inimii
Albastru de Voroneț
albastru de Română
singur printre poeți
cu cerul pe mână
Albastru de Română
albastru de verde
curcubeul se amână
până când se vede
Albastru de verde
singur printre poeți
și Ceahlăul mă crede
albastru de Voroneț
Albastru de Română
un clopot pe strună
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (20 mai 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia...
La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura și sculptura...
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se cățăra pe stânci
și, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumusețea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuși Dumnezeu....
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
pășea ușor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celești i-au modelat trupul
din cel mai prețios jad,
mirosind a mentă sălbatică
și a Dragoste.....
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curcubeu al fumului tigarii de iarna tarzie
O adiere ușoară a unui vânt
De liliac amețit printre crengile unui trandafir,
Se îmbată cu petala unui crin prea verde
Ce zumzăie neliniștit la urechea unei albine.
O frunză albastră de cocos murdar
Vâjâie obosită la curtea unei lalele ce este răcită.
Un ghiocel face prea multă gălăgie
Și sperie firul ierbii călcat de ultimul fulg
Al unei iernii ce a întârziat să vină.
Clinchet de albăstrele anunță noaptea,
Se cațără veșnice iedere
Pe case proaspăt vopsite, se lipesc, mor...
Un ultim fum de țigară ce iese din gura unui copil
Mult prea răzvrătit de obraznic
Topește mireasma curcubeului de culori.
Moarte nesfârșită...
Poezie uitată pe soneria unei vile,
O miroase o lalea uitată și visează
La un alt clinchet de clopoței mult prea veseli
Pentru a exista...
poezie de Diana Rizoiu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Medalion
Din lanul plin cu grâu
mă hrănesc cu pâine
în toate zilele vieții.
În semințele de floarea soarelui
îmi rumenesc obrajii.
Cu polen îmi mânjesc mâinile
fardându-mă la ochi.
Soarele (stră)lucește
în medalionul
ce îl port la gât,
prins în lanțul amintirilor.
Văd curcubeul în zarea albastră!
poezie de Cristina Mariana Bălășoiu din Jocul de lumină al soarelui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albaștri
De-atâta cer,
ne avântăm.
Plângem stele.
Râdem curcubeu.
Spațiu nemărginit
și tihnă nicăieri.
Rătăcim gânduri,
inventăm detalii,
înotăm în iluzii.
Libertate suficientă
să te pierzi.
Sensul,
e evadat din univers.
Liniștea
e invadată de-ntrebări.
Născuți prea devreme,
morți prea târziu.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre albastru și curcubeu, adresa este: