Poezii despre alcoolism și visare
poezii despre alcoolism și visare.
Prin nopți tăcute
Prin nopți tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.
Lumea senină,
Luna cea plină
Și marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng și cânt.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faunul
Un faun - ars pământ hain -
În miez de pajiști, stă și râde,
Desigur, presimțind cum vin,
După dulci clipe, - urmări mai hâde.
Chemat am fost și-ai fost chemată,
Doi pelerini cam visători,
Pân' la această oră beată
De zarva tamburinelor.
poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Philippe Huc
În timp ce-n vale e Florar
Și ucigașele granate
Pe calu-i zboară, un tunar
Către idile depărtate,
Sub palmierii andaluzi,
Visează trei amanți ursuzi
Geloși pe-o Carmen de văpaie
Beată de muzică și-amor
Pe care într-o zi o vor
Găsi asasinată-n baie.
poezie clasică de Philippe Chabaneix din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potop în derivă
Nu mai scriu, că nu mai știu:
Am uitat cuvintele;
Scriu în vis, dar uit ce-am scris:
Beau ca președintele!
Numai beau, că nu mai vreau
Să-mi urmăresc țintele;
Și pe plac să le mai fac,
Urmându-mi instinctele!
Mi-am lăsat inundat
Locul cu mormintele;
Și plutesc nefiresc,
Bete, simțămintele,
Albe, osemintele!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 mai 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul cu Dumnezeu
Cum aș putea, femeie, să îlocuiesc dorința cu resemnarea,
când în vis Dumnezeu e beat la masa noastră
și fredonează: "eu sunt nebunul de care trebuie
să vă feriți când lumina lunii vă dezvelește
sufletele murdare", apoi adoarme, iar eu mă trezesc
cu aceeași groază cu care ațipisem?
poezie de Dan Ciupureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am crezut
N-am crezut că vreodată,
O să-mi spui cu adevărat că mă iubești.
Am crezut că sunt doar o frumoasă iluzie,
În visurile tale tinerești.
N-am crezut că vreodată,
O să mă săruți pe buze cu atâta dor.
Că sunt o beată fată,
Care cerșește amorul tău nemuritor.
N-am crezut că vreodată,
Atâtea flori o să-mi dăruiești.
Am crezut că sunt de mult uitată
Și tu pe alta o iubești.
Dar acum când stai lângă mine
Și cu dragoste în ochi mă privești
Mă simt atât de bine.
Și înțeleg cât de mult mă iubești.
poezie de Vladimir Potlog (26 mai 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către
Mi-aduc aminte sfânta clipă:
Nainte-mi tu te-ai arătat,
Vedenie ce piere-n pripă,
Al frumuseții duh curat.
Oriunde, trudnic, pus-am pasul
În al vieții vălmășag,
Eu auzeam sunându-ți glasul,
Vedeam în vis chipul tău drag.
Trecut-au anii. În furtună
S-a risipit visul senin,
Uitat-am glasul tău cum sună,
Uitat-am chipul tău divin.
În trist surghiun, în grea uitare,
Priveam la zilele-mi ce mor,
Lipsit de crezuri, de-ncântare,
De viață, lacrimi și amor.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Monica Mirea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Marea Împărăție Yunnan
După câteva pahare lui Wumeng îi place să cânte
și el cântă-întotdeauna același cântec vechi;
deși l-am ascultat de multe ori,
nu-mi amintesc nici un cuvânt din el.
Wumeng visează să-și construiască propriul imperiu,
pe care-l numește Marea Împărăție Yunnan;
dar, pe măsură ce se trezește,
imperiul lui arată din ce în ce mai mult ca un castel al deziluziilor
fără a mai menționa lipsa unei constituții,
nu se poate găsi nici măcar o schiță sau un principiu călăuzitor.
Bețivul Wumeng
este prietenul nostru cel mai drag,
el ne invită să visăm într-o lume fără vise,
când ne aflăm împreună suntem fericiți să-i spunem calului cerb.
poezie de Lang Qibo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mângâiere
Explozie de vis în vis.
Lumina adormită se trezește
Și e culoare.
Hazard de elemente
Armonios așezate.
Neînceputul se începe pe sine.
Și râde.
Nimicul se mângâie
În tot și în toate.
Beat de el, în el, ca el,
Etern mângâiat în lumină
Etern neînceput in propria umbră,
El râde.
poezie de Florin Dragoș Minculescu
Adăugat de Florin Dragos Minculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sfâșiind ideile
treci pragul încăperii
stăpânite de aerul mucegăit
de visurile tablourilor
înrămate cândva.
Mâinile dibace
ale tatălui necunoscut
ți-au lăsat moștenire
scândurile din pivniță.
Lângă butoiul cu cep răsucit,
de-atâtea dorințe bete,
încurajezi un suflet
să treacă
peste adolescență.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alcoolism și visare, adresa este: