alfabet şi învăţătură

Efemeride (42)

Îşi tăcea cuvintele
albastru
în privirile
ce-mi scriau versuri
pe umeri
pe obraji
pe buze
aducând poezia în ochii mei
şi nici o mângâiere
nu avea moliciunea gândului
în care mă învelea

Privindu-l
am învăţat literele
unui alfabet al tăcerilor
deschizătoare de vise.

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cei mici: Îngerii frumoşi din sat

Pe o uşă de lumină
În Castelul fermecat
Intră ca să-nveţe carte
Îngerii frumoşi din sat.

Zâna bună îi aşteaptă
Cu colaje şi poveşti,
Îi învaţă alfabetul
Către zborurile cereşti.

Îi învaţă cum în lume
Se trăieşte cu voinţă,
În iubire şi-n respect
Şi-ntr-o mare de credinţă.

Pe o uşă de lumină
Din Castelul fermecat
Ies cu zâmbete de rouă
Îngerii frumoşi din sat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grai românesc

ÎN GRAI ROMÂNESC

În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
Cu munte, mare şi câmpie.

Din graiul românesc port nume,
Că-n el am rostit primul cuvânt.
Am învăţat să-i cânt renume
Ţării-mamă ca Rai pe Pământ.

La şcoală mi-a fost temelie,
Alfabetul cu buchea cărţii,
Să cultiv dragostea de glie
Şi spiritul românităţii.

În grai românesc m-am înălţat
Pe-a moralei creştine scară
Şi în demnitate am învăţat

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

abecedarul arborilor l-am învăţat mimetic
de pământ aer apă ştiu că depind şi eu
în conştiinţă e un arbore genetic
în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu.

alfabetul iubirii sângele îl rosteşte
fanteziile naturii mult mă motivează
un munte de speranţe în înălţime creşte
şi poartă pe creste o cunună de rază.

la şcoala vieţii sunt docilă elevă
învăţ din greşeli învăţ prin contemplare
setoasă de lumina cu divină sevă
transpun în slove orice întâmplare.

nu trăiesc în sihăstrie nici în asceză
mă avânt spre stele în mare viteză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alice

dragostea expiră, Alice
ca o halcă de carne uitată în galantar
timpul e doar un ştrengar
care te poartă pe aripile nechibzuinţei
fericirea
un pahar de tărie prea plin
nu încerca să înveţi alfabetul pământului, Alice
vizuina iepurelui e prea strâmtă
pentru visele care se strivesc de caldarâm
chiar dacă te îmbeţi în fiecare noapte cu un trup de bărbat
tot nu vei învăţa
că iubirea nu se împacă niciodată cu înţelepciunea
că inimile astea bătrâne se frâng ca nişte surcele

poate că indiferenţa e tot un fel de poveste de dragoste
scrisă la mai multe mâini

poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înaripatu-m-ai Doamne

Moartea mă ştie pe de rost
Doamne chiar din prima clipă
cel ce va fi-l înseamnă pe cel ce-a fost
c-un cotor teribil de aripă

Doamne chiar din prima clipă
învăţ alfabetul disperării
steaua-mi arde parcă-n pipă
ca-n vulcanul spart al zării

Învăţ alfabetul disperării
cel ce va fi ajunge la cel ce-a fost
ca Arca lui Noe în braţele mării
moartea mă ştie pe de rost

Doamne chiar din prima clipă
viaţa e una iar moartea cealaltă aripă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indemnul şcolarului

Hai la şcoală! Hai, acuma!
Timpul nu aşteaptă.
Lasă grijile la muma
Şi un plâns în şoaptă.
Hai, fi primul ce învaţă,
Alfabetul e frumos,
Şcoala veşnic e povaţă,
Haide, fii curios!
Alţi copii la şcoală sunt
Din acelaşi an,
Jocul lor pe-acest pământ
N-o să fie-n van.
Semne, litere se-mbină
Cald şi armonios,
Timpul nu stă în odihnă,
Dar trece frumos.
La sfărşit de an şcolar
Coroniţa o aşază,
Peste fruntea de ştrengar,
Ce frumos visează.

poezie de Liviu Reti (17 septembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfectul

Când privesc cerul, miile de stele
Ştiu că am făcut alegerea corectă
Tu eşti eroul din povestea vieţii mele,
Totul. Perfectul într-o lume defectă.

Braţele tale reuşesc să mă aline
Tu eşti începutul şi al meu sfârşit
M-aş pierde dacă te-aş pierde pe tine
Vreau să privim o viaţă fiecare răsărit.

Dragostea ne-a învăţat al ei alfabet,
Iar eu ani întregi am stat să te aştept
În minte se perindă al tău portret
Şi rămâi mereu tatuat în al meu piept.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

alfabetul înăuntrului

Dacă aştepţi o mână
o voce să-ţi vină în sprijin
este sfârşitul
doar vântul te ştie – înăuntrului tău
îi pot creşte mâini şi nu-i murmur acela
este glasul, învaţă vocalele abia
aaaa – uuuu – oooo – iiii – eeee, aeiou nu încă
ci după consonizarea alfabetului…!

ar părea că muşcă din cenuşă nervul
lacom căutând un atom măcar nears

astfel începutul, altul, te prinde de călcâi… unde fugi?!
– creşte în tine vector eliptic în sus nu-i
în sus doar părere

Arlechinul râde, un salt, urcă
plânge
roteşte
din trupul lui cresc mii de mâini aprinse

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa mea

Frumoasa mea, de heruvimi ţi-e glasul,
Dulceaţa însetatei guri mă-mbată,
Privirea-ţi tandră ochii mi-i desfată,
Descătuşând în mintea mea Parnasul.

Sânii-ţi se zbat, dorinţelor dând viaţă,
Din noaptea amorţirii se deşteaptă.
Rotunde coapse mângaieri aşteaptă
Şi alfabetul dragostei învaţă.

Sub sărutări ai înflorit, viu mugur,
Treaptă cu treaptă, am atins extazul.
Te-ai unduit în spasme ca talazul
Şi lacomi am sorbit licori de strugur.

Frumoasa mea, dumnezeiesc ţi-e trupul,
Sub roua ce te-aseamănă câmpiei.
Te-am încuiat în floarea veşniciei,
Iar mierea-ţi m-a făcut bogat ca stupul.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!