Poezii despre alfabet și iubire
poezii despre alfabet și iubire.
Alfabetul
N-a prea observat
Când a pierdut prima literă.
A continuat să vorbească,
Ocolind cu grijă
Cuvintele
Care cuprindeau acea literă.
Apoi a mai pierdut una,
Mi se pare pe A.
Soarele, Luna
Au rămas pe dinafară.
Și încă una,
Fericirea, iubirea
Au început să nu-l mai înțeleagă.
Litera de pe urmă
I-a rămas înfiptă într-o silabă,
Ca un dinte obosit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Tinerețea lui Don Quijote
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alfabetul meu secret
Mă uit la tine cum zâmbești,
Dându-mi seama ce gândești,
Și-ascult cum tu îmi ceri în față
Să-ți grăiesc un alfabet din viață.
Zâmbesc și eu, mă uit la tine
Cum te-așezi lângă mine,
Și-ncep să-ți spun așa ușor
Alfabetul următor:
Ascult tot ce tu îmi spui,
Bat momentele în cui,
Cresc gândindu-mă la noi,
Doar la tine, doar noi doi.
Eu zâmbesc cand tu zâmbești,
Fac mereu tot ce-ți dorești,
Gândesc exact cum tu gândești,
Iubesc tot ce tu iubești.
Jocul nostru plin de vise
Lungi, eterne și deschise,
Mintea noastră l-a creat,
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grai românesc
ÎN GRAI ROMÂNESC
În vatră de români m-am născut,
Iubită mamă - Românie!
Pe plai mioritic am crescut,
Cu munte, mare și câmpie.
Din graiul românesc port nume,
Că-n el am rostit primul cuvânt.
Am învățat să-i cânt renume
Țării-mamă ca Rai pe Pământ.
La școală mi-a fost temelie,
Alfabetul cu buchea cărții,
Să cultiv dragostea de glie
Și spiritul românității.
În grai românesc m-am înălțat
Pe-a moralei creștine scară
Și în demnitate am învățat
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Ziua Limbii Române (31 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi vreau să-ți scriu, iubito...
Azi vreau să-ți scriu, iubito, un preafrumos poem,
Cu umbre de tristețe, iluzii și blestem,
Căci tot mai hâd e veacul, meschin și furios
Și-aș vrea să-mi sting tristețea gândindu-te frumos.
Știu c-ar putea să-ți sune banal și prea lumesc
Aceste vorbe simple: "Frumoaso, te iubesc!"
Dar prea puțin, în lumea aceasta, de granit,
Se-aud vorbiri de suflet, de dor și de iubit,
Și știu că sunt poetul ce pare că-i căzut
Din vremuri prăfuite, din vremuri de demult,
Un aiurit ce cântă, cu viers cam desuet,
Iubirea pentru tine, în tainic alfabet
Și zâmbete în juru-i stârnind, cu înțeles,
Sau râsete-nfundate, venind din gând pervers...
Dar vine vremea-n care, doar gândul diafan,
Va scoate omenirea din hăuri la liman.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Alice
dragostea expiră, Alice
ca o halcă de carne uitată în galantar
timpul e doar un ștrengar
care te poartă pe aripile nechibzuinței
fericirea
un pahar de tărie prea plin
nu încerca să înveți alfabetul pământului, Alice
vizuina iepurelui e prea strâmtă
pentru visele care se strivesc de caldarâm
chiar dacă te îmbeți în fiecare noapte cu un trup de bărbat
tot nu vei învăța
că iubirea nu se împacă niciodată cu înțelepciunea
că inimile astea bătrâne se frâng ca niște surcele
poate că indiferența e tot un fel de poveste de dragoste
scrisă la mai multe mâini
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru cei mici: Îngerii frumoși din sat
Pe o ușă de lumină
În Castelul fermecat
Intră ca să-nvețe carte
Îngerii frumoși din sat.
Zâna bună îi așteaptă
Cu colaje și povești,
Îi învață alfabetul
Către zborurile cerești.
Îi învață cum în lume
Se trăiește cu voință,
În iubire și-n respect
Și-ntr-o mare de credință.
Pe o ușă de lumină
Din Castelul fermecat
Ies cu zâmbete de rouă
Îngerii frumoși din sat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A catre E
Vai, de la A pana la E
Atata departare e
Si de la E pana la A
Tot alfabetul va -ngheta.
Si nu va exista nici cale
Sa lege blandele vocale
Vocalele imparatesti
Care am fost si care esti.
Si de la A pana la A
E toata nebunia mea
Si de la E pana la E
Cum trece timpul repede.
Si A spre E ridica glas
Iubito singura-ai ramas
Si E spre A ca-ntr-un deochi
Ridica negrii, blanzii ochi.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rezervația de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
frumoasa idee, frumoasa poezie. Un lucru cred ca nu prea se potriveste - in insectar. Mi-ar fi placut mai mult: [...] | Citește tot comentariul
Cât încă iarnă-ți sunt...
Iubesc tăcerea din zăpezi și liniștea de sub troiene
Și albul n-aș vrea să-l ating, când mi se-așterne pe sub gene.
E-atât de efemeră clipa, când ninge pur peste morminte,
Încât m-aș preschimba în iarnă, de tine, să-mi aduc aminte.
Și-aș îngheța visele toate și nopțile le-aș îngheța,
Să te păstrez, să pleci din mine, când zorile vor trâmbița
Că primăvara întârzie, împotmolită-n verde crud
Pe undeva, într-o chilie, de unde ruga, nu-i aud.
În calendare ghioceii se prind în zi de Mărțișor
În hora florilor și-a nopții în care nasc iubiri și dor,
Dar eu mă ancorez în iarnă, ca un copil orfan de sân,
Să mai iubesc ninsori albastre și sub ninsori să mai rămân.
Tu să nu strigi, că nu te-aude vreo primăvară, pe vreun ram,
De sub zăpada gurii mele, acolo unde descifram
Un alfabet numai al nostru, cu flori de gheață în cuvânt!
Tu soarbe-mi seva din cuvinte, atât cât încă iarnă-ți sunt!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfectul
Când privesc cerul, miile de stele
Știu că am făcut alegerea corectă
Tu ești eroul din povestea vieții mele,
Totul. Perfectul într-o lume defectă.
Brațele tale reușesc să mă aline
Tu ești începutul și al meu sfârșit
M-aș pierde dacă te-aș pierde pe tine
Vreau să privim o viață fiecare răsărit.
Dragostea ne-a învățat al ei alfabet,
Iar eu ani întregi am stat să te aștept
În minte se perindă al tău portret
Și rămâi mereu tatuat în al meu piept.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (1 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimp de lumină
Ochii ating prin cuvinte nemărginirea,
Cuprinzând eclipsele de soare,
Inscripționate pe retina înfiptă pe cer.
Vântul mângâie pleoapele,
Iar adierea genelor vorbește cu sufletul nostru,
În alfabetul tăcerii.
Este un anotimp, în care nisipul alunecă
Pe frontispiciul păcii și al iubirii.
Ne strigă universul cu taina fiecărei păsări,
Ce umbrește pleoapele înghețate.
O clipă ne ascundem în noapte,
Pentru că doar acolo, visele devin realitate și tihnă.
Anotimp de lumină.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alfabet și iubire, adresa este: