Poezii despre alfabetizare și moarte
poezii despre alfabetizare și moarte.
Sânge orb
Sângele orb din trupul femeii
ca o piatră analfabetă
își resetează veșnicia
nu-l mai găsesc pe Dumnezeu
traversează și el -o perioadă
nefastă
doar strigătul călăului
mă vindecă de moarte
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea morții
Dragă Kitty moartea nu întârzie niciodată
Și folosește la maximum toate căile de ac
ces Însă am prins-o Cu toate că are o memo
rie fenomenală Moartea-i analfabetă Habar
n-are să citească Clandestin Dumnezeu ne la
să în fața ușii speranța Moartea nu bea nici
coniac nici cafea În schimb îi plac poveștile
Diseară am să-i spun una
A fost odată ca niciodată
Moartea
ultima fiică
a
lui
Dumnezeu
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (27 martie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai să ne ucidem între noi
Caravana de fanatici a prostiei
In lanțuri de autobuze se-nchină
Hoției, minciunilor și mârsăviei!
Ce nu ucid ne îngroapă și ne dezbină....
In urlete de psalmuri și osanale,
Păpușarul râde de cioara în par moare!
Când ne promite mările și perlele
Storcând din lacrimi de bătrâni, sare.
Cu povești de se topesc grele zăbrele
Cu arestări la domiciliu și cărti!
In privirea copiilpr analfabeți,
Ce se bat acum cu tații și bunicele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Că nu ești tu alesul..." de Violetta Petre
M-am săturat de lacrimi de cerneală,
Mi-e dor din nou de nopțile nebune,
Albastrul s-a ascuns în sticla goală
Avînd pe etichetă două prune.
Iubirea e bolnavă și mă minte
Dar nu o să îți port vreodată ură
Mă oblojesc de suflul ei fierbinte
Când iau din sticlă o înghițitură!
Ai ochi albaștri ca de peruzea
Și străluceai precum un diamant,
Dar ei erau mereu pe urma mea...
Precum un scanner ultra-performant.
Erai incendescentă, nu fierbinte
Din carpian și până-n metatars
Făcut-am numeroase jurăminte,
Dar totdeuna m-am pârlit, m-am ars!
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisuri cântate
Zile rămân pe file-n scrum
muiat în sudori de menestrel nebun
cu gând de a zbura cu aripi de scoici
din abisurile de aici
unde florile sunt mai multe
pe morminte
morții oferite
cu râuri de regrete
otrăvite lângă păduri tăiate
și zări nevinovate gazate
copii lăsați cu aripi analfabete
vulturilor cu gheare avide după nestemate
lăsând bătrânilor zile cartonate
asteptând la colțuri firmituri aruncate
în a noastră complicitate
oarbă la adevăr și dreptate
de poeții cântată ca minunate
paradisuri de umanitate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acțiune de primăvară
las imaginile tale toate
să mă privească în cros,
până când și somnul mi-l treci
chiar de trage pleoapă în jos.
victimizează-mă cu intemperiile
acelor nedumerite îmbrățișări
și cu vederile scăpate inelar
din irișii în frenetice divulgări.
haide să punem opace gânduri,
în vârfuri imediate de unde roz.
să facem săgeți lungi de iubit
și ciudă chinului rece din dos.
să cernem prin sită-trestie
indeciziile noastre subțiri-gri;
pe muchia serii astă dată cadă,
genunchiul în contururi târzii.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta cu viața
M-am săturat de-atâta răutate,
Și cum batjocura e la alții,
Eu văd că nu e-o noutate,
Că nu știm unde ne sunt frații.
E-atâta sărăcie-n țară
Și mor bătrânii ne-ngrijiți,
Iar alții au plecat pe-afară,
Copiii plâng ca nu-s iubiți.
Ce viață grea și ce mai soartă
Și ce durere și ce chin,
Mulți dintre noi ieșim în stradă
Și eu nu pot să intervin.
Sunt care râd și chear ne ceartă,
Suntem ca sclavii printre hoți,
Ei nici nu știu ce este artă
Și sunt analfabeți mai toți.
[...] Citește tot
poezie de Eugenia Calancea (25 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea dresorului de sticleți
A murit dresorul de sticleți!...
A murit și ultimul dresor...
A murit cu mâinile pe ei,
Și cu ochii-nfipți în ochii lor!...
Și-n odaia lui n-au mai rămas
Decât note muzicale, desenate pe pereți,
Portativele de sârmă, fabricate de ovrei,
Coliviile de sfoară, cu grăunțele de mei...
Și vreo sută de duzini de cântăreți
Îmbrăcați în doliu mare,
Care i-au cântat la-nmormântare
Și-au să-i cânte și la parastas...
A murit dresorul de sticleți!...
A murit dresorul, fericit -
Că sticleții lui
Copiii nimănui
L-au stimat și l-au iubit...
Și că el a scos din ei
O falangă minunată
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Viața românească, XXII, nr. 7-8 (august 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când?
Până când veți răbda, români?
Pădurile vă sunt exterminate,
Femeile devin prostituate...
Cum trageți aer rece în plămâni?!
Cum bate inima în pieptul tău
Când vezi analfabeții cum sfidează,
Din posturi ce îi depășesc dictează
Erori de guvernare, neamul meu?!
Cum poți să fii profesor de română
Și să girezi așa, un prim ministru,
Analfabet funcțional, sinistru,
Tu, care ai tot intelectu' la-ndemână?!
Cum vă priviți în ochi, în conștiință,
Știind că prin complicitatea voastră
Ni se distruge țara, țara noastră,
Cum faceți asta cu bună știință?!
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Noua Geneză" (24 decembrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu de moarte mă tem, nici de veșnicia ei,
Noțiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem niște ignoranți, ca și acum zece mii de ani,
Ca și cățelul, pisica și calul, porcul,
Poeții sunt singurii exploratori în neființă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva șopârle,
Șopârla se trage din dinozauri, ca și miniștrii analfabeți
Din ciobanii Mioriței, fiecare eveniment copiază gafele din alți ani,
Femeia este de vină, ea naște frumoși, ticăloși, sfinți și înțelepți,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein și altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca și preoții, te ascultă și te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăși credința noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinților.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre alfabetizare și moarte, adresa este: