Poezii despre amintiri și hărți
poezii despre amintiri și hărți.
Reverie
Și vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă și zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputință și ofensă;
Și iar dorinți nedeslușite
Vin datorii să și le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ținutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărți necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări
poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reverie
Și vin din nou după amiezi
Cu dor de ducă și zăpezi
Pe care domnule ministru
Mi le voi trece-ntr-un registru
La fel precum o recompensă
La neputință și ofensă;
Și iar dorinți nedeslușite
Vin datorii să și le-achite
Amiezi în care amintiri
Predau ținutul la fachiri
Ce se-ngrijesc numai de dări
În fiecare ins, cărări
Trasează hărți necunoscute
Pe care-apoi vânează ciute,
Străini, de dincolo de mări.
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
cu harta împăturită în buzunarul
de la piept
și gândul curat
nu-mi este teamă să mă arunc în furtună
când în freamătul pădurii plâng munții
se adună zăpezi netopite
râurile mi se varsă în palme
soarele îmi curge în inimă
Dunărea îmi unește sufletul
cu nemărginirea
frunzele se îngroapă sub copaci
vântul răzbate prin porți de lemn
sculptate în memorii
copii cu zâmbetul soarelui
pe buze recită Eminescu
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privești cum zboară norii
Privești cum zboară ca niște continente
Desprinse dintr-o veche planetă istovită.
E-o vreme pentru visuri potrivită.
Cu seri adânci și vânturi indolente.
Lumea de azi, gheboasă de trecut,
Clipa de-acum, bolnavă de-amintire,
Te-ndeamnă să te smulgi din cunoscut.
Dar unde oare să mai pleci acum,
Cu sufletul deșert și mintea arsă,
Când însuși cerul este-o hartă ștearsă
Pe care nu mai poți citi vreun drum?
Un singur gând ca o mireasmă tare:
Să te desprinzi din tine și să zbori
Asemeni continentelor de nori
Pe-valuri de văzduhuri viitoare;
Și-ntr-un tărâm de neștiut azur,
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Philippide
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru iubire
timpul a întipărit iubirea pe chip
zâmbete și lacrimi s-au scurs deopotrivă
zilnic câte-o amintire în suflet înfirip
zestre pentru veșnicie, avere exclusivă.
știu că fără iubire nu aș fi nimic
poate o cerșetoare la colț de stradă
luptând cu abisul nemernic inamic
stând la mila Domnului voind să mă vadă.
n-am să-i spun iubirii nicicând bun rămas
este minunea vieții ce apropie oameni
este vers și cântec peste tot în atlas
se mulează veșnic pe flucșii lumeni.
iubirea mișcă timpul și acele de ceas
cântă ca o soprană nu uită pe nimeni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt, strigăt
Lăsați-mă să strig, să răbufnesc și să mă audă toți
Cei ce i-am cunoscut, le-am atins păr, m-am sprijinit pe umăr,
Căci nu-i găsesc, nu știu de sunt plecați... a, nu, nu-s morți
Să rămân un nebun stingher, doar să mă vait, să număr.
Lăsați-mă să strig imagini rătăcite în morfină,
Ce mi-o fac singur, frământându-mi gând, un narcoman
Ținând în mână o ciornă cu iscălituri dintr-un seif de-o inimă vecină...
Oprit din drumul diligenței prin pustiu, cu visele într-un han.
Lăsați-mă să strig, să urlu din tot ce-am mai profund în mine,
Ca un cadet ce-a trecut test, cu crez că lumea-n țel e simplul caporal,
Să îndrept lângă foi, foi, foi, romanul vieții ce-am în serpentine...
Să fiu o hartă din atlas, eu, amintirea... își căutând natal.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată, ca un blestem;
doar ecoul surprinde
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dama de roșu - nocturnă vals manea
pentru că deseori se face trist. și uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roșu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină șerpuieste orice drum frânt. mă îmbrac în roșu, să mă recunoști.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roșu. îmi scot cuiul din inimă și ea cântă. mușc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lățit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viața mea. uite cât roșu ai lăsat în urma ta, stângaciule.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minipoem cu femeie care plânge frumos
Tăcerea
ca o stăpână a liniștii
are și strâmtorile ei.
Ochiul
ca o cameră de compresie
cu ieșire rectangulară de cearcăn nocturn
scanează,
resentimente sclipitoare de dragoste.
Tristețea
atrage întâmplări interioare:
melancolii de-a valma despre nerod și pagubă,
surplus de lichid ocular, freamăt nazal,
fără chef de somn!
Între două fulgere
e-o vreme încorsetată ca un blestem...
doar ecoul surprinde,
făcând trimiteri, spre a doua judecată.
Smintiții rătăcesc benevol,
[...] Citește tot
poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre amintiri și hărți, adresa este: