Poezii despre anestezie și moarte
poezii despre anestezie și moarte.
Anestezie finală
Din mine, când o fi să mori
Te rog frumos să nu mă dori
Și te mai rog, a doua oară
Când mor, nimic să nu mă doară.
Te-aș mai ruga, dacă se poate
Să-mi ierți vreo câteva păcate
Căci vreau să am la judecată
Din două pete, doar o pată.
Și-acum, ți-o spun așa 'ntr-o doară
Mi-e dor să mor, dar să nu doară.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Heil Hitler
Dragă Kitty fără
școală nu se mai poate După
pauză urmează ora de astronomie Herr Doktor
Mengele operează stele pardon condiția umană
fără anestezie Lama bisturiului curăță totul bătrâni
femei copii Cadavrele înțepenesc salutând pentru ul
tima oară
HEIL HITLER
Moartea nu încape nicăieri Însă trece leger prin ure
chile acului țipăt strident
poezie de Costel Zăgan din Contrajurnalul Annei Frank (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când trăiesc în viteză pierd detalii
tresar
exalt
mor câte o fericire
trăiesc câte un păcat
sufăr între două anestezii
o operație pe viu
vai cât de mult ai tăiat
doctore
inima mea nu are nevoie de aer
se sufocă și așa
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anestezie
o insulă meduză
s-a lipit de umbra-mi neclară
să tulbure limita
dintre ființă și neființă
sub anestezie
am privit
lumina
sîngerînd în șiroaie
picături-clepsidră
prin care curge,
din viață și moarte,
în cascade de nisip -
întunericul rece
poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubito, vine toamna!
Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Și tu ai gesturi parcă mai încete.
Și te iubesc la echinox și după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.
Cum tu rămâi la țărmure de mare
Eu plec s-aștept și crivăț și omături
Și să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.
Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine și anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care amenință esența vie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul m-a mințit!
Am să te cânt prin muzicale versuri,
Cum nu am reușit să te-nțeleg...
A ta eternitate mă irită,
Pentru că mi te-ai dat fără s-aleg.
M-ai păcălit și nu mi-ai dat povețe,
Te-ai prezentat în înțelept și-ai fost farsor...
Foc în aparență, dar înăuntru rece
Ucizi clipele de care-atât mi-e dor...!
Mă caută uitarea să-mi dea un anestezic,
Aș vrea să cumpăr timpul ce-a trecut...
O ușă mă aruncă afară din calvarul
Plin în giuvaiere doar de împrumut.
Prieten te-am dorit al inimii mele,
Măreț și strălucit te-am crezut în toate...
Ești doar o minciuna, iluzii de otravă,
Viața lângă tine, este de fapt moarte!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o profundă nesimțire
printr-un impuls de iubire se nasc lumile
în toate dimeniunile asemenea
după fiecare rostire o nouă rostire
ca un perpetuum mobile pornit direct din haos
prin sine
prin șlefuiri succesive
fără niciun fel de frecare
ideale aș risca să spun
precum starea de dinaintea gândului
precum o anestezie din care se ridică mai întâi lumina
nesimțirea nu e stare de dinaintea simțirii
ci tocmai opusul acesteia
să-i spunem stare de poezie
atunci când fiecare cuvânt trece prin noi
ca o emisie de lumină urmată de o undă de șoc
și ne simtim istoviți
ca loviți de o fericire ciudată
cumva soră cu partea aceea de somn fără vise
într-un anume fel asemănătoare cu moartea
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilele ce vor urma
Nu știu cât voi mai trăi,
Sub ce auspiciu voi muri.
Nu știu cum și nu știu cât
Va mai îndura acest pământ.
Lacrimi înabușite și durere mascată,
Războaie și mascaradă.
Atâta ură, fără masură,
lupte de stradă.
Atâta violență,
Uităm că suntem frați,
A patriei mamă.
Ne sfâșiem între noi,
Pentru ideea de mai bine,
Ne furăm unii pe alții,
Să ne asigurăm traiul zilei de mâine.
Vărsare de sânge,
Priviri care ucid,
Rămânem consternați
la toate ce se-ntâmplă,
Nu ne pasă, câtuși de puțin.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colind de Paști
Am venit să vă colind,
Cu amicul meu Covid...
Cum mulți sunt căzuți în limbă
După colaci și colivă,
Miei de Paști și roșii ouă,
Vin! Vă dau Covid și vouă...
Vă dau cozonaci sau pască,
Dar pe voi vă doare-n... bască.
Ați ieșit din izolare?
Fix pe noi în cot ne doare.
N-aveți apă sau mâncare?!
De-acum legea vă ajută.
.........................................
Deci românule, ascultă!
Stai în casă mai degrabă
Și la Dumnezeu te roagă!
Plămânii-artificiali
Costă, bine știi, mulți bani.
Nu mai vrei în carantină?
De P. C. te-ai săturat?!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Firește...
Ca orice vis, omul și el pare ciudat,
n-a ajuns ca să se nască,
că a și fost iertat,
pentru vreo boală, poate, ori- poate- vreo -ntristare,
nu a avut timp să crească, că e bătrân și moare.
-Voi oameni, ce vă nașteți,
cînd alții mor în chinuri,
de ce vă umpleți spiritul,
cu forțe din veninuri?
De ce nu vi e trist, de ce nu vă mai doare
de alți așa de triști,
încât pământul moare?
Apocaliptic, fad, pe geana unui veac,
de ce nu încercați, atinși de-un crac,
inofensiv, să râdeți, când nu aveți puteri,
în plâns să ștergeți ochii cu lungile tăceri?
De ce din forțe care le-aveți pentru a munci,
vă neglijați pe voi și nu puteți robi
și e pământul crambă, unde ai tot a pune,
dar nu se văd cu anii durerile din lume,
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole din revista literară "Banchetul", Petroșani, Hunedoara (5 aprilie 2018)
Adăugat de liliamanole
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre anestezie și moarte, adresa este: