aniversare şi prietenie

"Priveghiul"

De prietenii nu mă dezic,
Ţin la tradiţii negreşit
Şi-azi noapte, nu am ocolit,
"Priveghiul" unui bun amic
Acolo, de la mare, mic,
Am petrecut şi-am chefuit,
Părea şi "mortul" cherchelit,
Şi vesel tare, nu un pic
Se jubila cu pompă mare,
Ca la orice aniversare
Şi-al său "priveghi", ca o poveste,
Urma o straşnică povaţă:
Oricare om în lume este,
Un mort, ce-i temporar în viaţă...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva a dat foc tortului

Într-o străfulgerare m-a părăsit ultimul moment tineresc,
În doar un tic-tac al ceasului sunt mai bătrân cu un an.
Telefonul a sunat imediat – urări aniversare
De la familie şi prieteni,
Urări variind de la genul prostuţ la cel sentimental.
Şi eu gândindu-mă: iată, iarăşi am ajuns aici...

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

Doua inele puse in altar
Au desenat o inima
Intr-un camp stelar.
Intr-o vibratie de vis
Am primit viata
Cu sufletul deschis.

Am adunat
In trunchiul ei inele,
Copac uman
Cu rodiile grele.
Izvorul meu de frunze- i
Metafora, poem,
Privesc jur imprejur -
De vifor nu ma tem.

A sunat Aniversarea,
Cuvinte imbaiez -
Miresme minunate
Si pentru urarile:

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare mireană

(pentru Mihaela Ion)

La Mulţi Ani, prietena mea dragă
tot binele din lume să te locuiască
splendorile vieţii mereu să te atragă
Dumnezeu ca sfinţii profund să te iubească.

casa să-ţi fie plină de cânt şi veselie
să ai spor în toate, minuni să împlineşti
zâmbete amicale bujori pe faţa rozalie
să răspândeşti în lume şi să te fericeşti.

să fii sănătoasă cât e viaţa de lungă
cu sorţi de împlinire în tot ce întreprinzi
sufletul în tine nicicând să nu plângă
armonii între cei dragi mereu să cuprinzi.

anotimpuri de tristeţe să nu te ajungă
lumini de speranţe din stele să aprinzi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce te-ai dus, Luceafăr (sonet)

DE CE TE-AI DUS, LUCEAFĂR
(sonet Luceafărului Eminescu)

De ce te-ai dus, Luceafăr, pe Drumul Robilor?
Că de dorul tău freamătă Codrii Vlăsiei
Şi ciocârlia cântă oda nostalgiei;
Iar barca te-aşteaptă pe lacul nuferilor!

Pe raza ta e ninsoarea florilor de tei,
În astre să duci balsamul primăverilor
Şi-n amurg să răsari din pleoapele norilor,
Peste codrii scuturând veşminte de scântei.

Cu mare fast ţi-am pregătit aniversare,
Toţi prietenii de versul tău îndrăgostiţi,
Că eşti Eroul Culturii Naţionale.

Prin veac de neuitare te aşteptăm smeriţi,
Din apusurile cu vremuri epocale,
Iar plopii te aşteaptă prin toamne, desfrunziţi.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Luceafărul Eminescu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textul zilei

în fiecare zi este aniversarea
unui prieten,
unui prieten necunoscut încă
pentru asta sărbătoresc un pic
în felul meu

în fiecare zi se întâmplă o
dimineaţă
amiază
seară
ca o promisiune, mântuire, desăvârşire

câtă risipă de singurătate aş face
de ziua noastră această zi
de nu ţi-aş turna un strop de vin
vin pelin
şi nu te-aş închina bucuriei împreună
hei
sărbătoritule
amână melancolia şi vino cu mine

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

mai trec un prag de viaţă cu prieteni dragi
mă îmbăt cu iluzii, cu speranţe, cu vise
ce dulce-i fericirea ca un câmp de fragi
şi lumea mă primeşte cu porţile deschise.

mai trec un prag de viaţă cu mare interes
toţi anii mei sunt prinşi într-un şirag
nu am nici o mâhnire nu am nici un stres
că bătrâneţea stă cu mine în prag.

m-am înconjurat de gânduri în lumină
timpul îmi este aliat de nădejde
bucuriile zilei nu se mai termină
şi mult mă copleşeşte euforia verde.

un azur romantic dăinuie-n albumină
îngerii iubirii vreau să mă dezmierde.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Nici)odată mai mult

M-am îndepărtat de tot ceea ce mă făcea mai mult de
o prietenă printre prietenii tăi băieţi.
În avatarul acesta sunt carapace de carne
care-mi ascunde învelişurile de sânge,
acoperitoare ale osaturilor dogmatice.
Bănuiesc că şi tu te-ai gândit că lumea e o carcasă
în plină (dez)integrare.

Dar jinduirile dezîntrupării
de ce nu mor?
M-ai îndepărtat de tot ceea ce mă făcea mai mult de
un zâmbet printre atâtea alte zâmbete amicale.
În priviri îţi sticlea rezistenţa
la toate aniversările scindării.
Doar aplicaţia facebook îţi mai trădează
momentele de topire ale aisbergului.
Bănuiesc că şi tu simţi că lumea e o (s)cufundare
spre înlăuntrul fiinţei sale.

De ce trăirile noastre pătimaşe întru uitare

[...] Citeşte tot

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunshine

celei mai bune prietene nu-i plac costumele tale de serie
nici mirosul de tutun ieftin
(călătorisem împreună de nenumărate ori)
ea parcă este desprinsă din magazin fashion
are idei politice de dreapta şi îmi imprimă un ritm maşinal
ai întâlnit-o la aniversarea mea de la acel bistro obscur
în ziua în care am împlinit 33
beam prosecco din pahare înalte apoi te sărutam vinovat
(urme mate de ruj îţi rămâneau pe bărbie)

îţi ştergeai mâinile de benzina 99 cu care ţi-ai umplut rezervorul
şi mă invitai la mansarda ta de celibatar
(ea avea repulsie de felul tău masculin de a vieţui în dezordine)
nu aveai nici măcar două farfurii întregi
mâncam din tacâmuri de unică folosinţă
apoi citeam ziarele monoton
şi îmi spuneai că mi s-au deşirat ciorapii
ochi în ochi ne juram să nu facem politică

prietena noastră râdea dezarmant

[...] Citeşte tot

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugul cărţii soarelui

Noaptea sfârşitului se odihnea peste lume
petalele sângelui
îmbrăcau urletul umbrei pustnicului
ce stătea de veghe pe ţărmul liniştii
atins de-un vârf de magie

şoaptele pianului pulsau o incantaţie
în sala balului dintre ape
păsările lunii gătite în penaj festiv
au coborât pentru valsul frunzelor
dansau
o ceaţă fumurie învăluia luciul apei argintate
lumina se stingea încet
în zbaterea aripilor sturzilor albaştri
din întunericul ce învăluia raza femeii

femeia ascunsese rugul durerii
în slovele cărţii soarelui
(ori în povestea celor zece clipe de nemurire)
iar cu literele negre

[...] Citeşte tot

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!